La Hunedoara lecții vii, atractive în cadrul „Școlii altfel”

În orașul de pe Cerna, contând pentru tradiționala săptămână „Școala altfel”, în cadrul acțiunii „Întâlnirea cu istoria”, organizată cu sprijinul membrilor Asociației Terra Dacica Aeterna, elevii din clasa a IV-a C, de la Școala Gimnazială Nr. 2 din Hunedoara (prof. înv. primar Georgeta-Ileana Cizmaș), alături de ceilalți colegi din această unitate, au asistat la prezentarea unor costume, arme, meșteșuguri, demonstrații de lupte, s-au întrecut la tir cu arcul și au degustat preparate culinare folosite de strămoșii noștri, daci și romani.

S-a participat la spectacolul de balet al Trupei „Piruet” care prin grație și eleganță a prezentat dansurile „Stelele”, „Shape of You”, „Despacito”, „Garemo”, Mon Cherry”.

Cu această ocazie, elevii au învățat că pentru a obține ceva trebuie să depună efort și să muncească în echipă.

Locul natal constituie pentru elevii de vârstă mică ceea ce țara, în întinsul ei, reprezintă pentru un adult. Fond pe care nu ne-a surprins că activitatea cea mai îndrăgită de elevi a fost vizita la Castelul Corvinilor. Aici au fost impresionați de Legendele fântânii și corbului, de ținutele vestimentare, camerele de tortură, iar popasurile prin încăperile castelului au reprezentat o lecție de istorie vie.

Atelierul „Biblioteca vie” s-a desfășurat la Biblioteca Municipală și a fost o abordare firească a actului lecturii într-o societate în care cititul și-a pierdut importanța în fața unor invenții tehnice precum: computerul, tableta și telefonul.

Participanții la atelier au fost încurajați să se exprime liber, să pună întrebări, să își argumenteze propriile opinii fără a-i leza pe ceilalți.

Ideea de bază a fost că înțelepciunea se moștenește prin poveste, prin spunere, prin cuvânt. Fiecare carte aleasă reprezintă, de fapt, un concept moral, general-uman, care poate să dezvolte, în cazul copiilor, o preocupare pentru împlinirea culturală.

Am remarcat și abordările pe tema Centenarului Unirii Basarabiei cu România.

Nu au lipsit jocurile cultural educative care au întregit reușita zilei dedicată săptămânii „Școala altfel” și care s-a dovedit o adevărată insuflare a respectului pentru diversitate și interculturalitate.

 

            Ioan Vlad

A plecat și Sebastian Tiberiu Stoia…

„A pleca într-o călătorie este ca și cum te-ai duce spre tine însuți, iar acest drum trebuie parcurs în armonie și mulțumire.”

Nu știu de ce am deschis cartea lui Tiberiu Stoia tocmai la acest fragment…

 Decând am primit vestea că s-a stins și Tibi Stoia într-un fatidic accident, care a răpit câteva vieți (între care și a minunatului domn Karl Ludwig Lupșiasca), nu prea mai pot să-mi văd de treburile obișnuite de weekend. Îmi vin mereu în minte amintiri petrecute alături de Tibi. Și mă apucă, vorba poetului „o tristețe iremediabilă”!

Tiberiu Stoia este un personaj al Bocșei. S-a născut la Bocșa în 8 februarie 1950, un alt vărsător tipic, născut la 7 luni.

Mama lui Tibi Stoia, doamna Elisabeta Stoia este cea care a înființat, în 1953, biblioteca publică din Bocșa. Iar Tibi era extrem de mândru de mama lui, de familia lui. Vorbea cu mare drag și aplomb despre copilărie și despre familie, despre educația din familie. O educație aleasă…

Tiberiu Stoia a fost handbalist, inginer geolog, împătimit jucător de bridge, dar și soț și tată. Își iubea copiii, iar pe Kiki (Kikiluca, așa o dezmierda pe Andreea) o adora. Îmi amintesc că încă de când era Andreea micuță aveau o relație specială. Pe Kiki, fiind colegă cu nepoțica mea Anca, o știu mai bine și știu cât de frumoasă a fost, toată viața, această relație tată – fiică. Cât s-au apreciat, și iubit, și respectat reciproc și cât erau de mândri unul de celălalt. 

De asemenea, Tibi a fost un mare pasionat de turism. Era cunoscut și recunoscut pentru călătoriile sale extrem de atractive şi interesante. A călători a devenit pentru el un mod de viaţă. Cu mult curaj, lua rucsacul în spate şi pornea… în lume. Fost sportiv de performanţă în echipa naţională de handbal tineret, era obişnuit cu efortul fizic şi, în ciuda vârstei și a unor boli, era rezistent la călătorii lungi, era capabil să parcurgă pe jos kilometrii în condiţii extrem de anevoioase și modeste.

 Colaborarea  bibliotecii bocşene cu Tiberiu Stoia are o anume vechime. Circa 15 – 16 ani. În această perioadă am organizat împreună două Burse Internaţionale de Mineralogie la Bocşa, iniţiativa aparţinându-i, evident, geologului Tibi Stoia. Pasionat de minerale, colecţionar cu relaţii în toată lumea, nu i-a fost extrem de greu să iniţieze cele două Burse internaţionale de Mineralogie, cuprinse chiar într-un catalog internaţional de specialitate, evenimente inedite pentru oraşul nostru, care s-au bucurat de succes.

Între călătorii, Tiberiu Stoia îşi făcea timp să vină la bibliotecă, locul în care, în copilărie, a descoperit savoarea cărţilor  şi şi-a intuit spiritul de aventură. Iubea să simtă parfumul cărţilor, să se plimbe printre rafturi și să mângâie cărțile. La fiecare aniversare a bibliotecii ( la 50 de ani – 2003 şi la 60 de ani – 2013) a fost prezent. Aşa că, nu putea lipsi dintre paginile unei cărţi dedicate Bocşei – Bocşa din inimă, carte apărută în trei volume, sub egida Bibliotecii Orăşeneşti „Tata Oancea”, în colecţia „Bocşa – istorie şi cultură” și semnată de scriitorul Vasile Bogdan.

În 2014, întors de la aşa zisul „capăt al pământului” cu o mulțime de poveși și imagini, Tibi Stoia se hotărăște să împărtășească și altora din experiența sa frumoasă și deosebit de interesantă. Așa că, va „construi” o expoziție de fotografii, care va deveni itinerantă și va porni de la Biblioteca Orăşenească „Tata Oancea” din Bocşa (7 – 11 aprilie 2014), apoi la Librăria „Semn de carte” din Reşiţa (6 mai 2014), urmând Universitatea de Vest din Timişoara (12 – 20 mai 2014) şi încheind cu Baia Mare (locul în care a lucrat ca geolog vreo 13 ani şi unde încă mai avea prieteni care-l așteptau cu drag). Aceast expoziție reprezenta rezultatul celei mai interesante călătorii, a celor şase săptămâni  de colindat pe traseul Uruguay – Argentina – Chile, „la capătul pământului” până la Capul Horne, adică la sub 1000 km. de Antarctica.

Mai mult, în următorul an, în 2015, încurajat de buna primire a expoziției în țară, Tibi Stoia împreună cu Vasile Bogdan realizează o excepțională carte – „În lume, prin lumi” –  poveste în poveste, despre strămoși, despre familie, despre pasiuni, Tibi încercând parcă să-și motiveze dorul neîncetat de ducă, pofta nestăvilită de cunoaștere, plăcerea de a juca șah și atracția spre sport și competiție.

O viață întreagă pașii l-au purtat prin locuri minunate și, răsfoind și citind cartea, îți imaginezi toate câte le-a văzut și le-a colindat povestitorul nostru, geologul și călătorul Tiberiu Stoia. Mai ales că sunt prezentate descrieri excepționale, informații diverse sunt inserate în textul povestirilor pentru a oferi cât mai multă informație și a edifica cititorul. Întâmplări, unele haioase, altele mai înfricoșătoare, sunt relatate cu savoare și talent narativ. Așa cum povestea, de obicei, Tibi Stoia…

În dimineața zilei de 31 martie 2018 geologul bocșean Tiberiu Stoia s-a stins subit într-un accident de mașină… la un spital din Timișoara.

Miercuri, 4 aprilie 2018, de la ora 13.00, îl vom conduce pe ultimul drum și ne vom lua rămas bun de la prietenul Tibi Stoia la Cimitirul Catolic din Bocșa Montană. Și totul va deveni… poveste.

 Rămas bun, Tibi! Dumnezeu să te odihnească în pace!

 Gabriela Șerban, vremelnic director al Bibliotecii tale dragi, iar pentru tine, întotdeauna, Gabi…