Constantin VLAICU: SITUAŢIA PĂDURILOR DIN ROMÂNIA – ÎNTRE PLĂSMUIRE ŞI ADEVĂR

Convingerile sunt inamicii adevărului, mai periculoase decât minciunile.” – Thomas Mann

Un binecunoscut dicton spune că ,,pădurile sunt plămânii Pământului” – aşa cum wwflungs_400omul nu poate fi lipsit de plămâni pentru a vieţui, tot aşa, nici Pământul nu poate fi privat de ,,plămânii” săi pentru a putea exista. Din păcate, foarte puţini dintre noi cunosc în reală măsură acest adevăr. Ceea ce trebuie înţeles la un nivel cât mai larg al societăţii, este că acei ce atentează la integritatea pădurii, atentează la sănătatea, viaţa şi la viitorul semenilor lor. E adevărat, nu trăim într-o societate perfectă, pentru aceasta este nevoie de o conştiinţă superioară, o unitate de voinţă, animată de o mentalitate sănătoasă. Din păcate, astăzi, în conştiinţa semenilor noştri, primează interese de toate felurile, în fruntea lor tronând ignoranţa, lipsa cunoaşterii şi a unei minime educaţii în ceea ce priveşte respectul faţă de pădure (şi, implicit, faţă de mediul înconjurător!), care – şi asta este imperios de ştiut – prin funcţiile care le îndeplineşte, ne aparţine tuturor, fiind un BUN NAŢIONAL!

Vorbind de soarta pădurilor din România, atât de virulent pusă în discuţie de unele campanii mediatice, pot desprinde ca un fapt, ce nu poate fi contestat, şi anume că a existat un moment în care a intervenit un fenomen de declin al pădurilor în România. Acesta a început odată cu iniţierea primelor legi de retrocedare a pădurilor către foştii proprietari, atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, începând cu Legea 18/1991, continuând apoi cu alte încă două legi, până în anul 2004. Lipsa unei legislaţii care să delimiteze clar condiţiile în care pădurile se pot exploata, în contextul elaborării acelor legi de retrocedare, au condus la brăcuirea sau chiar defrişarea a unei părţi a pădurilor retrocedate, suprafaţa de pădure la nivel naţional diminuându-se, însă nu în măsura în care se încearcă să se inducă de către anumite voci. Ceea ce trebuie înţeles din din capul locului, este că în ceea ce priveşte acele terenuri pe care s-a tăiat pădurea, la bună parte din ele, categoria de folosinţă nu s-a schimbat, doar că locul pădurilor a fost luat de un nou arboret tânăr, suprafeţele respective, în majoritatea cazurilor regenerându-se în mod natural. Totuşi, prin neexploatarea într-un regim silvic, acestea au fost supuse degradării, prin modificări structurale din punct de vedere al consistenţei, compoziţiei, şi al calităţii, diminuându-i-se nivelul de productivitate, aceste arborete necesitând intervenţii de specialitate (lucrări silvo tehnice), pentru reconstrucţia lor ecologică prin lucrări de substituire, ameliorare sau refacere, după caz.

>>>>>>>>>> articol întreg

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s