CULTURA UNEȘTE

cop

Concert emoţionant, susţinut de tineri muzicieni reşiţeni și invitații lor 

Pentru reşiţeni, seara de vineri, 19 ianuarie 2018, a fost o adevărată sărbătoare, după ce au avut ocazia să participe la un spectacol plin de emoţie. Tineri talentaţi, foşti elevi ai Liceului de Arte ”Sabin Păuţa” din municipiul nostru, au urcat pe scena Sălii ”Lira” şi au încântat publicul cu un concert cameral – arii din operă, interpretate de Ana Maria Stănoia, în prezent, soprană la Filarmonica Banatul din Timişoara, de pianistul Cătălin Iacob, doctorand la Lubbock University Texas din Statele Unite ale Americii, şi flautistul Adrian Florentin Beko. Totodată, alte două tinere talente, din Lugoj, au fost invitate la acest concert. Este vorba de pianistele de la Şcoala de Muzică ”Filaret Barbu”, Bianca Maria Georgescu, clasa prof. Carmen Schoener şi Patricia Maria Roşca, clasa prof. Ramona Crina,  nume de care, cu siguranţă, vom mai auzi în viitor.

Practic, fiind prezenţi la acest concert şi aşezând totul sub semnul timpului, putem spune că am fost martori ai devenirii acestor tineri care au avut curajul să viseze şi, mai ales, să-şi urmeze visul. Şi ştim cu toţii că visurile adevărate se împlinesc! Da, devin realitate, deoarece, toţi aceşti tineri muncesc şi îşi dedică timpul lor pentru ceea ce iubesc cel mai mult, şi anume, muzica! Acest lucru s-a văzut vineri, la Sala ”Lira”, atunci când i-am ascultat pe cei cinci tineri muzicieni, care timp de aproximativ o oră şi jumătate ne-au adus atâta bucurie, ne-au umplut sufletul de frumuseţe şi ne-au încărcat ”bateriile” pentru mult timp de acum încolo. (Paula Neamțu, Agerpress)

(citeste mai departe…)

_____________________________________________

 Libraria „Semn de Carte”
Resita 320051 – Libertatii 13/Timis 1, Jud. Caras-Severin
Telefon/Fax: +40-355-88.17.33;
E-mail: semndecarte@metarsis.ro
 WEB: www.semndecarte.metarsis.ro

Anunțuri

Erwin Josef Ţigla – De 26 de ani octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor, la Reşiţa

Citind DEX-ul, vom găsi pentru cuvântul ecumenism următoarea explicație: Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor Creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic. Pentru reșițeni, cuvântul ecumenism a primit un sens nou cu 24 de ani în urmă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Atunci, din inițiativa unui grup de preoți de diferite confesiuni din Reșița, s-a purces la un nou drum de apropiere a bisericilor creștine istorice. Astfel, în perioada 18 – 25 ianuarie 1993 se organiza în municipiul de pe Bârzava pentru prima oară octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor.

În cartea în patru limbi (română, germană, maghiară, italiană) Spălaţi-vă picioarele unul altuia. Ecumenism, între istorie şi prezent la Reşiţa = Waschet Euch gegenseitig die Füße. Ökumene zwischen Geschichte und Gegenwart in Reschitza = Mossátok meg egymás lábát. Az ökumenizmus története és jelene Resicabányán“, apărută la 10 ani de ecumenism sub semnătura părintelui Pál și a mea, dânsul amintea de aceste prime zile: „Când am ajuns la Reşiţa, o dorinţă trăia în mine: să îi iubesc pe toţi, pe fiecare om, să mă întorc spre fiecare cu iubire. E normal că în mod special am încercat să fiu atent la preoţi şi pastori de oricare confesiune, căci ei sunt aceia cu care lucrăm în via Domnului aici în Reşiţa. … Din 1993 încoace, Săptămâna ecumenică de rugăciune pentru unitatea creştinilor se desfăşoară cu regularitate şi în oraşul nostru, în fiecare an între 18 şi 25 ianuarie. Mai ales din 1999 încoace, de când participarea este deosebit de largă, cred că putem vorbi despre o săptămână de sărbătoare creştinească pentru întregul oraş.”

articol întreg >>>>>>>>>>>>

La multi ani Ioan ADAMEK!

 

cop

Ioan Adamek, preşedintele Secţiei Drumeţii a Asociaţiei Prietenii Munţilor din Reşiţa, a împlinit ieri, 23 ianuarie, 92 de ani. Colegii de drumeţii, foştii sau actualii săi ucenici în „arta drumeţiilor prin natură”, prietenii, membri ai familiei, l-au sărbătorit pe Ioan Adamek, săptămâna trecută, la Librăria Semn de carte din Reşiţa. Cu acea ocazie, în 17 ianuarie, Ioan Adamek şi-a vernisat o expoziţie de fotografie, cu imagini din Cheile Caraşului şi Cheile Rudăriei, expoziţie deschisă şi în prezent.

„Un exerciţiu de prietenie adevărată!”

În deschidere, gazda evenimentului, Camelia Duca, a spus printre altele:

„Pentru că tot se fac atât de multe pledoarii pentru viaţă sănătoasă, pentru diete, pentru traiul în natură, pentru sport şi drumeţii, şi, culmea, de multe ori, aceste pledoarii sunt făcute de oameni supraponederali, sedentari, sau plictisiţi, sau oameni pe faţa cărora citeşti sictireala, sau o disperare, sau o nemulţumire de viaţă, cred că cea mai bună pledoarie pentru mişcare şi un trai sănătos este să îi vedem şi să îi ascultăm pe oamenii care ating vârste venerabile, care sunt senini, sunt împăcaţi şi fericiţi, pentru că trăiesc în armonie cu natura şi cu cei din jur. Vă mulţumesc, doamnelor şi domnilor că aţi venit în seara aceasta la Semn de carte, să-l onorăm aşa cum se cuvine pe Iani Adamek, să-i ascultăm poveştile şi poveţele, să vernisăm împreună expoziţia sa de fotografie, o mică parte din miile de fotografii pe care domnul Adamek le-a făcut în călătoriile sale prin acest fabulos Banat Montan!” „Trebuie să precizăm că fotografiile au fost făcute pe vremea în care nu existau aparate foto digitale, nu existau telefoane mobile care fac fotografii. Astăzi, toată lumea face poze cu telefonul, ceea ce este foarte bine, este normal, dar, atunci, dintr-un film cu 32 sau 36 de poziţii, nu ştiu dacă ieşeau 5 sau 6 poze bune. Iar aceste poze se făceau după un procedeu complicat în laborator (…) Vă mai mulţumesc o dată pentru că sunteţi aici, pentru că această întâlnire reprezintă un exerciţiu de prietenie adevărată! Îi doresc lui Ioan Adamek multă sănătate şi îi urez, la mulţi ani!”, a mai spus Camelia Duca.

În faţa publicului, alături de sărbătoritul Ioan Adamek, au mai vorbit Helmut Krubl, preşedintele Asociaţiei Prietenii Munţilor, precum şi prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, autorul volumului Banatului Montan – Ghid turistic.

Helmut Krubl, preşedintele Asociaţiei Prietenii Munţilor, a prezentat pe larg istoria asociaţiei, a povestit cum s-a constituit asociaţia, cum au muncit la repararea cabanei de pe Muntele Semenic, a vorbit despre vechi şi apreciaţi membri ai asociaţiei, cum au fost Carabeu, Anhauer, Gheorghiţă şi mulţi alţii. Dar au fost menţionaţi şi actuali membri foarte activi ai Asociaţiei Prietenii Munţilor, membrii care încurajează copiii să facă sport şi drumeţii, cum sunt Cristina Ardeleanu, Alexandru Borza, Horst Mehr, Yvone Demeny. S-au făcut şi planuri, cum ar fi organizarea unei tabere de vară pentru copii, pe lângă tabăra de iarnă de pe Semenic.

(citeste mai departe…)

INVITAŢIE

2018-01-24_200136.jpg

25 ianuarie 2018, ora 12.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reşiţa, Sala „Rolf Bossert”: Proiect: „Cultura și arta în Reșița Montană“.

In memoriam Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898 – 10 iunie 1978): 120 ani de la naștere.

O întâlnire a elevilor cu prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascălu din Timișoara, o descendentă a celui aniversat.

 

25 ianuarie 2018, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reşiţa: In memoriam Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898 – 10 iunie 1978): 120 ani de la naștere.

O întâlnire cu prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascălu din Timișoara, o descendentă a celui aniversat.

Cu participarea grupului muzical „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca).

 

25 ianuarie 2018, ora 17.00, Universitatea „Eftimie Murgu“ Reşiţa, corpul C, sala Multimedia „Constantin Gruescu“: Să ne cunoaștem valorile: prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascălu (născută la 27 noiembrie 1942 în Reşiţa).

Făşangul german la Reşiţa şi în Banatul Montan

 

FASCHING - LOGO - NUDELN-PARTY

„Cu prilejul făşangului, pe străzile Reşiţei umblau mascaţii. În duminica făşangului 

obiceiul îşi găsea apogeul. Mascaţii cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de ţipete de bucurie şi plânsete, sunete de diferite intensităţi şi tonalităţi, acorduri de acordeoane şi alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascaţi strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“

Astfel descria profesorul, scriitorul 

şi etnograful reşiţean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”) perioada de făşang la Reşiţa.

Povestea zilelor de făşang la Reşiţa poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel amintindu-şi de anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incadescentă. Toată populaţia era prezentă fie pe stradă ziua, fie în diferitele localuri unde se continua distracţia seara, respectiv toată noaptea. Erau prezentate diferite măşti, diversitatea lor fiind recunoscută şi apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toţi cei prezenţi. Şi nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a făşangului. La ora 24 se ardea simbolic făşangul sau se înmormânta, depinde de locul desfăşurării manifestării.

Dar de fapt ce înseamnă făşangul? Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează şi Miercurea Cenuşii, adica ziua în care creştinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani şi reformaţii) intră în Postul Mare de dinaintea Sărbătorii Paştelui.

Din păcate, războiul, urmările sale şi perioada de persecuţii care a urmat, au condus la „îngheţarea” acestei sărbători. Abia în anii `70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activităţii culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiţie prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până şi 1.200 de invitaţi. Pentru muzică semnau renumite formaţii de muzică germană din Banatul de Şes şi din Reşiţa. Din păcate, datorită emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta şi-a încheiat activitatea în mijlocul anilor `80 şi implicit nu s-au mai organizat aceste baluri.

Primul bal de făşang de după evenimentele din 1989 a avut loc în anul 1991, în organizarea Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. De atunci, an de an, asociaţia organizează această manifestare, reuşita ei consemnându-se în fiecare an de către mass-media scrisă şi vorbită. Anul acesta, balul de făşang se desfăşoară în ziua de 25 februarie, pentru a 27-a oară.

Din anul 2000, asociaţia noastră organizează în perioada făşangului din fiecare an sărbătoarea tăiţeilor, o manifestare gustată de toţi cei prezenţi. Desigur se servesc tăiţei, se ascultă muzică, se dansează şi se cântă, se ascultă scheciuri. Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa organizează de asemenea an de an, în ultima zi a făşangului, o după-amiază de voie bună înaintea intrării în post – sărbătoarea gogoşilor.

Anul acesta, reşiţenilor li se alătură multe organizaţii şi parteneri în derularea Făşangului german în Banatul Montan, manifestare ce reprezintă şi astăzi o prezenţă activă în viaţa tradiţională a etniei germane din Reşiţa şi din întreg judeţul Caraş-Severin.

 

Erwin Josef Ţigla

Gabriela Șerban:  Simpozionul ”Serbările cetății”la Mehadia. Ed. a XI-a, 2018

Tradiționalul eveniment Simpozionul ”Serbările cetății” organizat de comuna Mehadia, Caraș-Severin, a ajuns la cea de-a XI-a ediție. Și aceasta, ca și precedentele ediții, a fost una bogată în lucrări pe teme diversificate și deosebit de interesante.

Cea de-a XI-a ediție a fost organizată vineri, 19 ianuarie 2018, prin grija Primăriei Comunei Mehadia, a Liceului ”Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia și a Societății ”Sorin Titel” din Banat și s-a desfășurat la Școala din satul Valea Bolvașniței, într-o sală de clasă caldă (la propriu și la figurat), devenită neîncăpătoare.

Oameni de cultură din Banat, dar și din alte zone, au dat curs invitației organizatorilor de a participa la acest deosebit eveniment, unul dintre evenimentele importante și cu tradiție ale acestei minunate comune aflate în apropierea orașului stațiune Băile Herculane, într-un cadru natural de o rarisimă frumusețe și de o recunoscută bogăție cultural-istorică și etnografică.

Gazdele evenimentului au fost, după cum ne-am obișnuit, harnicul și inimosul primar Iancu Panduru, însoțit fiind de vice primar și membrii consiliului local Mehadia, alături de scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu și cadrele didactice ale instituțiilor școlare gazde.

Simpozionul ”Serbările cetății” ed. a XI-a a cuprins trei părți: în prima parte au avut loc susțineri de comunicări. Lucrările acestui simpozion s-au axat pe evenimente recente și de actualitate: ziua poetului național – Mihai Eminescu, centenarul Marii Uniri, Mica Unire sub Alexandru Ioan Cuza, consemnări de cărți și reviste, precum și tradiții etno-folclorice ale zonei, oameni de seamă și monografii zonale. ”Istoricul satului Valea Bolvașnița. Istorie. Învățământ. Cultură. Cântec. Datini. Port” s-a intitulat comunicarea prezentată de prof. Ionela Mihaela Domilescu. Preotul pensionar Dumitru Bașulescu a prezentat un scurt istoric al Bisericii din Valea Bolvașnița; prof.dr. Iulian Lalescu a adus în atenție o lecție de istorie cu privire la ”Mica Unire în conștiința bănățenilor”; prof. Pavel Panduru a  vorbit despre pr.dr. Ion Sârbu și Protopopiatul Mehadia (1910 – 1920); prof. Iohanna Zimbran a prezentat o lucrare pe tema ”Eminescu – ultimul poet romantic al sec. XIX-lea”; comandorul Nicolae Popa a expus câteva lucruri interesante cu privire la ”Eminescu la Baziaș”; expozeul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu s-a intitulat ”Societatea Românismul și Eminescu”; de asemenea, Gabriela Șerban a prezentat comunicarea ”Mihai Eminescu – între preocupările frumoase și importante ale Bibliotecii ”Tata Oancea” din Bocșa”; prof. Anișoara Zeicu: ”Eminescu, Slavici și Caragiale la Timpul”; eleva Ionela Măran: ”Eminescu și Creangă la Junimea”; eleva Larisa Rof despre ”Eminescu și Slavici la Putna”, iar elevul Denis Feneșan despre ”Eminescu și Slavici la Viena”.

 Cea de-a doua parte s-a constituit într-un regal poetic. Poeți veniți de la Timișoara, Lugoj, Târgu-Jiu, Calafat, Orșova au recitat și au încântat publicul cu versurile eminesciene sau creații proprii. Dănilă Surulescu, Ana Zeicu, Mia Rogobete, Elena Popa, Silvia Hârceagă, Ion Sabin Cerna, sunt câțiva dintre talentații poeți recitatori.

Cea de-a treia parte a simpozionului a fost alocată actului artistic. Scenete și piese de teatru oferite de talentați elevi ai Liceului ”Nicolae Stoica de Hațeg”din Mehadia au pus încă o dată pe tapet opera poetului nepereche în coordonarea prof. Iohanna Zimbran.

Muzica și dansul popular au încheiat o minunată și bogată zi cultural-artistică, minuțios și atent organizată, iar comuna Mehadia și satul component Valea Bolvașnița au fost, din nou, la înălțime accentuând ideea primarului Iancu Panduru potrivit căruia ”este important să ne cunoaștem istoria și strămoșii, să știm cine suntem și de unde venim, să izvodim dovezi care atestă spiritualitatea patrimonială a unui loc de legendă numit Mehadia.”[1]

 

[1] Mehadia, vatră istorică milenară. Coord. Nicolae Danciu Petniceanu. Timișoara: Gordian, 2007.

Gheorghe RANCU BODROG: Sculptorul Alexandru LIUBA (1875 – 1906)

2018-01-22_223304Alexandru Liuba s-a născut în Maidan – azi Brădişorul de Jos din judeţul Caraş Severin la 10 septembrie 1875, ca fiu al renumitului  învăţător şi  scriitor folclorist Sofronie Liuba şi al mamei sale Rachila, născută Bura din Broşteni. Tânărul Alexandru  a început studiile în satul natal, a urmat apoi la Oraviţa clasele a V-a şi a VI-a  la şcoala primară germană ca elev al aceluiaşi învăţător Iosif Stara la care studiase şi tatăl său. După terminarea celor şase clase elementare a urmat apoi 4 clase la şcoala civilă din aceeaşi localitate. Aici, tânărul Alexandru a avut fericitul prilej al urmăririi unor cursuri de lucru de mână, ca prolog al gustului său artistic – sculptural. Tot aici a putut întreprinde şi cioplirea diferitelor lucrări din piatră „de Agadici” sub îndrumarea profesorului său, cu care prilej lucrările iscusitului tânăr Alexandru întrevedeau viitorul său artistic.

Deşi tatăl său îşi dorea să-l vadă pe fiul său învăţător, totuşi în sufletul tânărului creştea dorul de a se face sculptor. Aşa se explică că şi în timpul cât a studiat la Institutul Pedagogic din Caransebeş, Alexandru n-a încetat să se ocupe cu sculptura. Pentru această pasiune a sa, la insistenţele lui Vichentie Babeş, şi a dr. Alexandru Mocsony, dascălul Sofronie Liuba şi-a trimis talentatul său fiu, Alexandru, la Academia de arte frumoase din Munchen, la preparandie  în 15 octombrie 1895. Este apoi repartizat, potrivit aptitudinilor sale, la Şcoala de profesiune artistică unde studiază până în 1897 desenul şi modelarea. În toţi anii de studiu rezultatele au fost mai mult decât meritorii: Sehr grosz (foarte mare la diliginţă), Sehr gut (foarte bun la progres) şi mai toate calculele sunt de nota primă, notele fiind până la scara 4.

În 1897 în urma unui „testamoniu general” de calificare Alexandru Liuba „ arată progrese foarte vrednice de recunoştinţă şi pe lângă o asemenea însuşinţă, promite un rezultat foarte bun”.

Cu aceste rezultate Alexandru Liuba intră la Academia Regală Bavareză pentru artele de formaţiune – Academia de sculptură. A intrat în oct 1897 şi o termină în iulie 1903, stând la Munchen 9 ani.

articol întreg >>>>>>>>>>>

Popa Nicolae: Eminescu la Baziaş

Anul Domnului 1868, anul  al doilea de la înţelegerea dintre Austria şi Ungaria, de la creerea dualismului austro-ungar.  Banatul, inclusiv Baziaşul, fusese inclus în ocupaţie maghiară, existând dintru început preocuparea autorităţii maghiare de catolicizare şi maghiarizare forţată a elementului etnic românesc şi interzicerea cu precădere a limbii române în instituţii. 

În consecinţă, ASTRA în Transilvania şi forurile culturale bucureştene au reacţionat prin contramăsuri, la timp şi eficiente.

Una din măsuri a fost turneul artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti, prin Transilvania şi Banat. O echipă de teatru împreună cu regizorul şi actorul Mihail Pascaly, în iunie 1868 au demarat spectacolele la Sibiu, şi după un sejur de câteva săptămâni, a ajuns la Lugoj, în Banat, pentru o şedere de o săptămână. Au ajuns la început de iulie 1868 şi au dat spectacole vreme de trei săptămâni, pentru că lugojenii erau cunoscători şi iubitori de teatru, şi creaseră o atmosferă caldă, benefică, primitoare, cu serenade la actriţe şi serate dansante cu membrii trupei şi cu participarea breslelor din oraşul de pe Timiş: blănari, cojocari, pantofari, cu daruri de preţ pentru actori.

Între membrii echipei se afla şi poetul Mihai Eminescu, în ipostaza de sufleur, actor, traducător şi copiator de roluri, şi de secretar al trupei domnului Mihail Pascaly.  Eminescu s-a ales cu o splendidă căciulă bănăţeană pe care o va purta cu mândrie în anii de studenţie la Viena.

După Lugoj, trupa se opreşte la Timişoara, unde susţine doar 2-3 spectacole, după care va pleca la Arad. La Timişoara, doamna Matilda Pascaly naşte un băieţel, Andrei-Claudiu, botezat de Andrei Mocioni, baron de Foeni, şi de preotul Meletie Drăghici, în biserica româno-sârbă “Sfântul Gheorghe” din cartierul Fabric.

articol întreg >>>>>>>>>>>

Gabriela Șerban – O nouă bijuterie editorială – Oravița: Viziuni

De curând a văzut lumina tiparului cel de-al 81-lea volum al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, o carte-album dedicată orașului Oravița, în coordonarea lui Gheorghe Jurma  și Erwin Josef Țigla.[1]2018-01-15_175033

Volumul Oravița: Viziuni = Oraviza: Visionen (Reșița: Banatul Montan, 2017) continuă seria cărților-album realizate de cei doi importanți editori reșițeni, serie începută în anul 2009 cu o astfel de carte dedicată Reșiței (Reșița: Viziuni = Reschitza: Visionen), apoi Aninei (Anina-Steierdorf: Viziuni – Visionen. Reșuța: Banatul Montan, 2012) și Bocșei (Bocșa: Viziuni = Bokschan: Visionen. Reșița: Banatul Montan, 2014).

După cum mărturisesc coordonatorii în prefața volumului, ”prezentul album cuprinde – pentru prima oară într-o asemenea formulă grafică – o parte din producția literar-artistică dedicată Oraviței și zonei Carașului, oferind un veritabil inventar de informații și imagini privind istoria și cultura, cadrul natural, evenimentele și personalitățile locului, raporturile cu cadrul național și european, astfel încât, inevitabil, se constituie și într-o utilă bibliografie și enciclopedie.”

Volumul adună în paginile sale reportaje, poezii, povestiri, fragmente din romane, consemnări ale unor evenimente, pagini de istorie locală, scurte biografii și relatări ale unor personalități, nume sonore din toate domeniile, menite să contureze portretul unui burg cărășan de notorietate precum Oravița. Scrierile propuse sunt în limbile română și germană, unele adunate din cărți și diverse publicații, iar alte texte au fost scrise special pentru acest album.

Între cei care semnează în acest veritabil volum regăsim nume cunoscute ale unor scriitori, istorici, geografi, poeți și publiciști, importanți oameni de cultură și remarcabili istorici și critici literari, cercetători și specialiști în varii domenii: Sim.Sam. Moldovan, Virgil Birou, Pop Simion, Edith Guip-Cobilanschi, Petru Vintilă, Cornel Ungureanu, Mihai Novac, Horst Dieter Schmidt, Gellu Dorian, Emil Iordache, Vasile Versavia, Nicolae Irimia, Octavian Doclin, Gheorghe Azap, Nicolae Sârbu, Pavel Bellu, Nicolae Murgu, Costel Simedrea, Ionel Bota, Petru Oallde, Julius Galffy, Franz Kumher, Nicolae Ișfan, Dorina Sgaverdia, Cristian Graure, Ioan Mătăsăreanu, Constantin Miu-Lerca, Karl Erdélyi, Margareta Bogdan, Alexander Tietz, Adela Lungu-Schindler, Antoniu Mocanu, Tibor Lichtfuss, Nicolae Irimia, Vasile Bogdan și alții, evident Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma.  

Remarcabilă este iconografia albumului. Afișe, fotografii, cărți poștale, de ieri și de azi, lucrări de artă, toate acestea dau cărții culoare și savoare, autorii reușind să convingă, încă o dată, cititorul de frumusețea și importanța cultural-istorică a Oraviței. ” Sperăm ca aceste Viziuni să demonstreze convingător tradițiile de frumos, de muncă, de umanitate ale acestor locuri, într-un moment special – aniversarea a 200 de ani de la inaugurarea Teatrului din Oravița – care ar putea determina un impuls pentru revigorarea tradițiilor culturale și afirmarea europeană a acestui oraș important din inima Carașului…” concluzionează autorii.

Așadar, iubitorilor de carte, pasionaților de istorie, colecționarilor și bibliofililor, dar și simplilor cititori li se propune o nouă carte-album de excepție, foarte bine alcătuită, bogată în informații diverse și pertinente, atent conturată și extraordinar de frumoasă. O nouă bijuterie editorială realizată de cei doi importanți făuritori de cărți – Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla. 

[1] În data de 15 ianuarie 2018, de Ziua Culturii Naționale, la Biblioteca Germană ”Alexandre Tietz” din Reșița a avut loc lansarea celui de-al patrulea album din seria Viziuni, album dedicat orașului Oravița. Cartea-album Oravița: Viziuni=Oravitza: Visionen este realizată de Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, a apărut la Reșița, editura ”Banatul Montan”, 2017, prin grija Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin și al Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. La eveniment au participat scriitori și oameni de cultură din Banat, cititori ai bibliotecii gazdă și prieteni ai instituțiilor organizatoare. Despre autori și cărțile lor au vorbit: Clara Maria Constantin, Nicolae Sârbu, Ionel Bota, Gabriela Șerban, Petru Berbentea, moderatori fiind cei doi scriitori: Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma.