O nouă Serată ˝Eminescu, jurnalistul˝ ONLINE

O trainică mulțumire: să-ți duci viața prin muncă și cântec

La solicitarea mai multor hunedoreni, din orașul de pe Cerna, încercăm să creionăm semnificative date despre soții Viorica Brândușan Lupo și Marian Lupo, pentru care cântecul popular este parcă izvorât din suflet și se adresează, prin glasul și talentul lor, sufletelor celor care iubesc muzica populară românească.

Viorica Brândușan Lupo, o femeie prețuită, respectată și îndrăgită de iubitorii cântecului popular, deși născută și crescută pe plai sălăjan, a devenit una dintre cunoscutele cântărețe de muzică populară din orașul de pe Cerna, susținând folclorul autentic prin frumusețea cântecelor pe care le interpretează.

A activat ca solistă la Casa de Cultură din Petroșani, a fost mereu alături de orchestra Hațegana din Hunedoara, iar acum reprezintă pe scenă, prin cântecele sale, Ansamblul Folcloric al Primăriei Hunedoara și colaborează cu Asociația Sara Maria Vest.

Pe intinerarul activității sale artistice a obținut premiul de popularitate în cadrul unui festival folcloric desfășurat la Costești, are mai multe înregistrări radio și a participat la diferite turnee alături de cântăreți valoroși printre care Irina Loghin, Tiberiu Ceia, Mariana Drăghicescu.

Recent ne-a declarat: „Dacă nu cânt, nu mă simt în largul meu. Pun suflet la interpretarea oricărui cântec, iar mulțumirile pentru ce am făcut până acum în viață, au depins numai de mine. Nu există satisfacție care poate întrece în intensitate, decât bucuria de a fi pe scenă în fața unui auditoriu iubitor de cântec, de folclor. După mine o trainică mulțumire este să-ți duci viața în muncă și cântec. Dorința mea de fiecare dată este simplă: împreună cu colegii pe scenă să oferim spectacole de calitate”.

Cât despre Marian Lupo, un saxofonist apreciat, se poate spune că este o fire jovială. Cu un zâmbet ca o primăvară în câmpie își amintește de fiecare dată cu plăcere că într-un turneu artistic și-a sărbătorit pe vapor, în largul Mării de Azov, ziua de naștere și tot atunci și-a cunoscut soția, pe Viorica Brândușan Lupo.

Mânuitor al saxofonului, în calitate de membru al Ansamblului Hațegana aparținând Primăriei Hunedoara, îi place să își ducă misiunea de instrumentist cu pasiune și răbdare până la cotele exigenței. Este tăcut când vine vorba despre faptele și succesele sale, sârguința și dăruirea în tainele instrumentului pe care îl mânuiește cu multă dibăcie artistică. Vorbind despre saxofonul prin care s-a făcut cunoscut în viața artistică, Marian Lupo ne spunea că îl îngrijește cu drag pentru a-i asigura prevenirea uzurii și prelungirea „vieții”. Cântând la saxofon – a continuat Marian Lupo – îi ascult vibrația „inimii” și o înțeleg ca nimeni altul.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Dănilă SITARIU: MUNŢII RUDĂRENILOR

–antologia gândului–

    Atras  de frumuseți naturale cu descântec de istorie milenară, urc vară de vară în munții rudărenilor, pentru a mă despovăra de grijile și de nevoile tot mai sâcâitoare ale vremurilor când scriu aceste rânduri..  Nevoia de aer curat,   binecuvântat de ,,fuiorul de apă vie„ ce pune în mișcare pietrele celor 22 de mori din Rudăria, mă aduce destul de des în cheile cu același nume, pentru a afla de la octenarii Solomia lu Ionel (Codreanu) și Lazăr Sârbu (Matălă), noi povești despre cea mai întinsă zonă mulinologică din  Europa.   

         

Munții Almăjului (https://banatulmontan.wordpress.com/)

     Zonă, care îmi hrănește imaginația și mă îndeamnă la  drumeție an de an de-a lungul și de-a latul munților rudărenilor,  înfrumusețații de poveștile ostoite și pline de substanță ale vârfurilor: Svinecea Mare(1224 m), Svinecea Mică (1150 m), Cârşia Mare (1167 m), Znamăn (1020 m), Tâlva Vlăgii (1050 m ), Corhanul Rudăriei (1100 m), Iovârnata Mare (1133 m), Iovârnatebreg (1049 m),  Radăcină (1048 m), Tâlva Gabroţului (992m), Rătchinecea (859 m), Gunişcii (825 m), Pravălăc(779 m) şi Socoloţ (720 m), învăluite  primăvară de primăvară  în  aer de sărbătoare.              

    Aer neprihanit pe care îl respir odată cu aromele liliacului și cu   cu   verdele nesfârşit al pădurii rudărenilor, de care mă simt legat prin rădăcini, prin simţuri şi prin toate fibrele sufletului, care îmi poartă pașii gândurilor spre ascunzătorile numite ,,zbăguri„, locurile de pace, de liniște și de refugiu ale locuitorilor satului de obârșie în timp de mare primejdie, anunțată de focurile aprinse de plăieși și  apoi de grăniceri împărătești pe înălțimile din munții sufletului.

      Munți, care ne-au asigurat continuitatea de neam și de grai pe aceste meleaguri, unde m-am bucurat în voie de binefacerile primăverii. Anotimp, care m-au ispitit să urc  pieptiș abruptul dinspre  Vârful Svinecea Mare (1224m), cel mai înalt din Munții Almăjuluii (cu originea în cuvântul slav,,svinea”–porc), pentru a-mi  putea conecta partea ascunsă a sufletului la istoria munților, de care m-am, fără să uit iubirea de acasă și trăirile pline de frumoase nebunii ale tinereții.

    Vârstă la care am străbătut an de an  drumul de pe Culmea Porcului, în căutarea bureților de toamnă și a urmelor legendei care amintește, că pe aici ,,a trecut Mihaii Vitezul în anul 1594, spre tabăra răsculaților de la Vârșeț”.

   ,,Drum de 6 ore călare de la Eșelnița la Rudăria, peste Munții Almăjului, unde au loc importante evenimente istorice, amintite de  baronul Elmt , într-un raport din anul 1770„. Este drumul pe care a urcat în anul 1788, ,, Batalionul I grăniceresc de 1000 de capete de la Bozovici, care peste Rudăria, sus în monte la Pregheda au ieșit, de unde srăji, pichete, până la Teiul Moșului , spre Jupalnic, au pus, pentru ai opri pe turci„.

    Pe acest drum învăluit în aerul puternic ozonat, plecă la ordin  în crucea nopții dinspre 17/18 august 1788 din Pregheda, spre Fântâna Porcului de la Stăncilova, avangarda condusă de Iancu Cociaș din Rudăria, care ,,‘naite mergea, ‘ndărăt căuta, sate fugite nima”.

     În planul de apărare din anul 1774, ,,colonelul Turtaz, specifică faptul că, Pregheda,  situată la granița dinspre Valahia este un important punct stategic în Munții Almăjului, care ar putea opri turcii să intre în Banat, iar Valea Almăjului, ar putea asigura, retragerea trupelor imperiale spre Munții Semenicului„.

   ,,Bătând cu pasul drumul dintre Rudăria și Pregheda, am descoperit în amintirile unor veacuri de mult apuse, dorința  rudărenilor de a-și păstra ființa în istorie.  Provocare, care  i-a făcut  grăniceri în anul 1775, sub comanda  baronului Paul Diminic Papilla.„

   Vechiul  drum dacic , peste munţii înalţi, care mi-a umplut viaţa cu mari satisfacţii şi bucurii în tinerețe, ,,mă apropie tot mai mult de divinitatea  cărărilor pierdute în verdele crud al pădurii rudărenilor, pe unde a trecut spre Cazanele Dunării în anul 1788, batalionul condus de locotenentul Fustineanu,  pentru ,,ai conturba pe turci”.

   Este  acelaşi drum, ,,reparat  din ordinul generalui Andrei Hadic în anul 1789, care trimite un escadron la Pregheda,  pentru a supraveghea strâmtorile de la Topleţ şi Orşova, dar şi pentru a preîntâmpina un atac pe neaşteptate din partea turcilor„.

Citește articol întreg: Dănilă SITARIU – MUNŢII RUDĂRENILOR

Sărbătoarea Hramului Bisericii romano-catolice „Preasfânta Treime” din Reșița / Lunca Bârzavei

Duminica, Biserica romano-catolică „Preasfânta Treime” din cartierul reșițean Lunca Bârzavei și-a sărbătorit hramul. În prima duminică după Sărbătoarea Rusaliilor, conform calendarului romano-catolic, se sărbătorește Duminica Preasfintei Treimi.

Sfânta Liturghie de hram a fost celebrată în curtea bisericii, în fața intrării principale, de către părintele paroh Attila Puskás, care slujește aici din toamna anului trecut. Partea muzicală a Sfintei Liturghii a fost oferită de corul tinerilor, îndrumați fiind de cantorul bisericii, Mihai Cristea, și de profesorul de muzică Cristian Roșoagă.

De amintit este faptul că în toamna acestui an se vor împlini 20 de ani de la înființarea noii parohii printr-o Sfântă Liturghie, celebrată la 1 septembrie 2000 de episcopul diecezan de atunci al Timișoarei, mons. Martin Roos, asistat fiind de vicarul general László Böcskey (astăzi episcop de Oradea), de parohul reșițean József Csaba Pál (astăzi episcop de Timișoara) și de parohul de atunci bocșan, Adalbert Jäger (în prezent canonic diecezan și paroh în Timișoara). Prezenți atunci au fost în spirit ecumenic, protopopul Reșiței, dr. Vasile Petrica, și pastorul reformat Makay Botond. Cu prilejul înființării noii parohii a fost instalat și primul preot-paroh, în persoana lui Simon Ciubotaru.

După Sfânta Liturghie celebrată cu prilejul înființării noii parohii, a avut loc vernisajul expoziției de icoane a artistei plastice reșițene Maria Tudur.

 

Erwin Josef Țigla