Noi apariții la EDITURA UZP

COMUNICAT UZPR

 Statul Român, principal vinovat de înfrângerea electorală a românilor din Serbia

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ia act cu amărăciune și indignare de încă un eșec identitar al românismului, eșec care ar trebui asumat, măcar cu titlu de inventar, de politica românească actuală. Iar când spunem „actuală” ne referim la întreaga perioada care a urmat după 1989. 

Alegerile parlamentare și locale din Serbia au scos în evidență două exemple de politică externă, una aparținând statului ungar, cealaltă aparținând statului român, exemple concretizate în procente electorale: Partidul Neamului Românesc, care a candidat în Coaliția pentru Pace (din care au mai făcut parte Partidul Liberal Democrat, Partidul Muntenegrenilor și Partidul Bosniac Civic) n-au trecut pragul electoral de 3% pentru a intra în Parlament, în timp ce Uniunea Maghiarilor din Voivodina (UDMR-ul sârbesc) a obținut 13,6% din voturi, adică 10 mandate în parlamentul de la Belgrad și 12 mandate la nivelul provinciei Voivodina. Aceasta în condițiile în care în numărul ungurilor din Serbia este 250.000, concentrați în Voivodina, iar al românilor/vlahilor de 350.000 (300.000 în Valea Timocului și 50.000 în Voivodina). Poate fi invocată, evident, vina românilor din Serbia care nu au știut să se organizeze, nu au știut să se impună, nu au avut încredere în liderii lor sau nu au avut curajul să-și afirme identitatea. 

Trebuie menționat, însă, că rușinoasa înfrângere electorală s-a produc într-un context pur și simplu represiv pe care, în România, doar perioada stalinistă l-a cunoscut. Partidul Neamului Românesc nu a fost invitat la nicio dezbatere, la niciun post de radio sau televiziune din estul Serbiei, fiind discriminat inclusiv în ziua alegerilor. Un post tv local din orașul Bor i-a filmat și fotografiat pe toți candidații la parlament, cu excepția președintelui PNR, dr. Predrag Balașevici (aflat pe locul doi la nivel național pe lista Coaliției pentru Pace), care a fost refuzat. La insistența ziaristului de a-l filma, președintele secției nr. 22 de la școala Bora Stankovic, l-a dat afară din secția de votare și nu i-a dat voie să mai filmeze nici măcar în incinta școlii unde se afla secția de votare. 

Pe de altă parte, la secțiile de votare au fost aduși turiști electorali cu microbuzele, cetățeni de etnie rromă din sudul Serbiei, care au votat în orașul Bor și în câteva sate românești. De asemenea, conform declarațiilor liderilor PNR, directorii instituțiilor și ai serviciilor publice locale au făcut presiuni, cu amenițarea pierderii locului de muncă, pentru cei care nu votau Partidul Progresist al președintelui Vucici. La Bor, s-au făcut presiuni mari asupra muncitorilor care lucrează la mina și topitoria din zonă. Într-o asemenea luptă inegală, rezultatul alegerilor era previzibil, chiar dacă nu la un „scor” atât de rușinos. Există, așadar, și o vină a comunității românești din Serbia, sau a liderilor ei.

Dar vina majoră aparține statului român, căci, vorba lui Eminescu, „generaţiunea ca atare nu are vina falsei direcțiuni a spiritului său”. Iar „direcțiunea” spiritului românesc trebuie să vină din România, de la București, nu de la Belgrad, Budapesta, Bruxelles, Berlin sau Moscova. Or, România nu a făcut nimic, niciodată, pentru românii din Serbia și, de fapt, pentru românii de oriunde. Guvernului, Parlamentului și Președinției nu le-a păsat de cei aflați în afara granițelor, acești agenți ai identității românești, instituțiile amintite neavând nici cea mai vagă idee despre importanța profundă a componentei identitare, alta decât cea strict electorală. Iar în perioada campaniei și a alegerilor din Serbia, aflăm din mass-media, nici Ambasadorul României la Belgrad, nici Consulul general al României la Zaicear și niciun alt reprezentant oficial nu s-a interesat de problemele reprezentanților minorității istorice românești. În schimb, comunitatea maghiară, care numără doar 250.000 de etnici, s-a bucurat de o susținere oficială și concretă din partea Ungariei pentru Uniunea Maghiarilor din Voivodina, rezultatul alegerilor fiind cel menționat. Ungaria a investit masiv în comunitatea maghiară din Voivodina de-a lungul vremii. A construit școli, a dotat comunitatea cu radiouri și Televiziuni în limba maghiară, a cumpărat clădiri pe care le-a oferit comunității, a dotat partidele maghiare din Voivodina cu toate mijloacele logistice necesare pentru a putea face campanie, a dat granturi de sute de milioane de euro întreprinzătorilor maghiari din Voivodina etc. Așadar, rezultatele în alegeri au fost pregătite de-a lungul vremii întărind conștiința și identitatea maghiară prin ajutoare masive. 

România, pentru cei circa 350.000 de români/vlahi din Serbia nu a făcut aproape nimic! Nici acum, nici până acum.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ca parte activă a societății civile și în conformitatea cu statutul său de organizație de utilitate publică, condamnă public atitudinea indolentă și incompetența statului roman privind gestionarea  a relațiilor cu românii din afara granițelor, rezultatul alegerilor din Serbia fiind unul din actele de acuzare a acestei imcompetențe.

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Departamentul de Comunicare

CONVOCATOR – U.Z.P.R.

GABRIELA ȘERBAN Istoria industrială a orașului Bocșa cuprinsă în paginile unei noi cărți

„Fiind un optimist incurabil, sunt convins că va veni ziua în care va reînvia tradiția industrială a uzinelor din Bocșa, deoarece trecutul constituie un moment de referință și de reflecție prin vechimea lui, deoarece această îndelungată și glorioasă istorie creează în același timp și obligația de a o continua.” (Victor Creangă)

În sfârșit a văzut lumina tiparului cartea domnului ing. Victor Creangă, fost director al Întreprinderii de Construcții Metalice Bocșa și fost primar al urbei în perioada 1996-2000, un volum menit să marcheze cele „Trei secole de metalurgie pe  Valea Bârzavei” (1719 – 2019), o reală contribuție la istoria economică și tehnică a Banatului.

În volumul său, autorul prezintă documente revelatoare despre industria bocșană prin texte, imagini, statistici și mărturii, consemnează cele mai semnificative momente care au marcat evoluția întreprinderii bocșene, etapele trăite în contextul tehnico-economic, secvențe și amintiri din istoria uzinei, cât și materiale de prezentare realizate în timp, definind marca Bocșei în istoria industrială a Banatului și României.

Cartea a apărut de curând la Editura TIM din Reșița sub atenta îngrijire a cărturarului Gheorghe Jurma și în seria „Bocșa – istorie și cultură” având nr. 52, serie inițiată și îngrijită de Gabriela Șerban; este un volum frumos, bine clădit și deosebit de necesar, completând și restituind pagini memorabile din istoria industrială locală, o istorie în care Victor Creangă a fost participant activ, uneori contestat, alteori adulat, dar întotdeauna apreciat. O legendă vie, care astăzi propune o scurtă monografie (230 pagini, format mare) realizată cu prilejul unei sărbători: uzinele din Bocșa au împlinit 300 de ani! „Sărbătoarea acestui jubileu se desfășoară sub semnul amintirilor și sub semnul respectului și pioșeniei față de memoria și faptele înaintașilor noștri care, prin munca și priceperea lor, au clădit aceste uzine, cei care au realizat tot ceea ce a ieșit pe porțile lor, dar mai mult decât orice, au format acea mare tradiție industrială și civică prin care uzinele din Bocșa au intrat în istorie, fiind vârf de lance în industrializarea României”, afirmă autorul în Introducerea din deschiderea cărții.

Un volum important pentru Bocșa, un volum care-și așteaptă cititorii într-un viitor cât mai apropiat și la o lansare: iulie 2020. Felicitări, Victor Creangă, pentru strădanie și biruință!

Culegătorul de povești, agronomul, topograful, cartograful, botanistul și geologul Arthur Carl Victor Schott, la 145 de ani de la trecerea în eternitate

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, împreună cu Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”  Caraș-Severin comemorează pe 26 iunie a.c., împlinirea a 145 de ani de la trecerea în eternitate culegătorului de povești, agronomului, topografului, cartografului, botanistului și geologului Arthur Carl Victor Schott.

De ce am pus pe prim plan culegătorul de povești? Deoarece, pentru noi, aceasta a fost cea mai importantă activitate a acestui ilustru om de cultură și spiritualitate, care, timp de cinci ani (1836 – 1841), a trăit în Banatul Montan (la Iam și la Oravița), iar apoi, după reîntoarcerea sa în Germania, a editat împreună cu fratele său, Albert Schott, pentru prima oară în istorie, o culegere de povești românești, cuprinse în volumul „Walachische Märchen. Mit einer Einleitung über das Volk der Walachen und einem Anhang zur Erklärung der Märchen”. Stuttgart, Tübingen: J.G. Cotta`scher Verlag, apărut în anul 1845.

Arthur Schott s-a născut la 27 februarie 1814 în Stuttgart, iar în data de 26 iunie 1875 a murit în Georgetown, lângă Washington (SUA).

Cu prilejul aniversării celor 145 de ani de la trecerea sa în eternitate, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița a realizat un plic filatelic ocazional, cu ștampila aferentă, care va fi lansat în data de 26 iunie 2020. Astfel, toate trimiterile poștale de la oficiul poștal Reșița 1 vor fi ștampilate cu ștampila realizată de asociația reșițeană și aprobată de Federația Filatelică Română și de către Poșta Română.

Erwin Josef Țigla