In memoriam Doru Dinu Glăvan, cu un post-scriptum la fel de trist și cutremurător

Unii de-a dreptul ignoranți, alții indiferenți față de semenii lor, interesați doar de propriile interese și în stare de orice să le ducă la bun sfârșit. Cam la asta se rezumă poziția unora dintre noi, care transformați în lătrăii de serviciu ai celor care ne guvernează în mare parte viețile, se cred undeva mult mai sus decât sunt în realitate. Și asta le ocupă mai tot timpul…

Am făcut această remarcă, întrucât nu mi se pare normal, ca să nu mai spus colegial, ca doar două-trei publicații și posturi radio-TV să aducă un omagiu celui care a fost Doru Dinu Glăvan*, personalitate marcantă a presei românești, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).
Înainte de toate, un om remarcabil, cu suflet mare, în care au încăput mai toți membri UZPR, pe care i-a îndrăgit și i-a apropiat deopotrivă, reușind să creeze o uniune națională, o adevărată și activă breaslă a jurnaliștilor, căreia i-a dedicat întreaga și neobosita sa activitate. Până în ultima clipă a vieții sale…

A fost o voce distinctă, cu o prestanță de necontestat în toate acțiunile și evenimentele pe care le-a inițiat, organizat și coordonat alături de colegii din conducerea centrală și a filialelor din țară.

Doru Dinu Glăvan a fost și un promotor al culturii și spiritualității românești, al tinerelor valori, pe care le-a susținut în permanență, așa cum a susținut perfecționarea activităților și deontologia demersului publicistic, ca și principiul apărării și garantării libertății presei, a statutului socio-profesional și a drepturilor slujitorilor în ale cuvântului scris.

L-am cunoscut și am colaborat nespus de bine cu președintele Doru Dinu Glăvan, care întotdeauna a avut o largă deschidere față de proiectele propuse în cadrul Uniunii și față de oricine i-a călcat vreodată pragul.

Regret enorm dispariția sa, faptul că a trebuit să folosesc timpul trecut în cele câteva rânduri pe care i le dedic întru memoria și veșnica sa pomenire…
Cu mulțumiri și recunoștință pentru toate cele bune făcute și drum lin în Împărăţia lui Dumnezeu, dragă camarade, Doru Dinu Glăvan! Condoleanțe familiei îndurerate!
*Doru Dinu Glăvan (7 iunie1946 – 31 octombrie 2021) a intrat în presă de foarte tânăr – a început să publice la vârsta de 14 ani, iar la vârsta de 18 ani ajunge colaborator în presa locală și regională. În 1965, la 19 ani, devine corespondent al foarte răspânditului ziar „Sportul popular”, cunoscut mai târziu sub numele de „Gazeta sporturilor”. În curând, este angajat cronicar sportiv al postului național de radio, continuând să publice și în presa scrisă.
Calitățile sale de reporter sunt unanim recunoscute și apreciate, motiv pentru care Radio București l-a trimis să transmită și să comenteze Jocurile Balcanice, Campionatele și Cupele Mondiale de atletism, natație și gimnastică, Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sarajevo. Transmite în România, cu mult profesionalism, din Europa, Asia și Australia.

Din inițiativa sa a luat ființă, în 1995, la Reșița, Fundația Radio Caraș-Severin. După un an, la 8 august 1996, Radio România Reșița capătă statut oficial de post public local al Societății Române de Radioteleviziune și emite pentru prima dată în eter. În decurs de câțiva ani, sub conducerea directorului Doru Dinu Glăvan, Radio Reșița ajunge cel mai important post regional de radio, cu cea mai mare audiență, acoperind nu numai întregul teritoriu al județului Caraș-Severin și părți importante din județele limitrofe, ci și teritoriile locuite de români în Voivodina și pe Valea Timocului. Doru Dinu Glăvan, care și-a câștigat aprecierea unanimă atât a radio-ascultătorilor, cât și a specialiștilor din domeniu, era la al treilea mandat de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, organizație pe care a propulsat-o până la statutul de cea mai mare din țară, pentru care a reușit să obțină statutul de „Uniune de creație de utilitate publică” și căreia i-a dedicat activitatea sa neobsită, până în ultima clipă.

Sursa: UZPR

P. S. Și încă o veste care m-a cutremurat și ne-a cutremurat pe toți cei care am cunoscut-o:
După ce duminică, 31 octombrie se stingea din viață jurnalistul și omul de radio Doru Dinu Glăvan, luni, 1 noiembrie, la doar 53 de ani și o săptămână, ne-a părăsit și Carmen Veronica Steiciuc, fondatorul, directorul și managerul Teatrului Municipal ,,Matei Vișniec” din Suceava, doctorand în domeniul teatrologiei, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, fost redactor-șef al revistei ,,Bucovina Literară”, fost președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, membră a Societății Internaționale a Poeților din Washington D.C. – SUA, membră a Asociației Internaționale a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români LITERART XXI New York, membră a Ordinului Poeților Mantelați din cadrul Asociației Poesia Attiva – Unicorno, Torino, Italia, a Asociației Italienilor din România.

Și cuvintele se îneacă în lacrimi… Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească-n pace!

Romulus-Dan BUSNEA

Omul cu sufletul mereu dornic de atitudine și bunătate

Nu e ușor în sufletul nostru, al celor care l-am cunoscut pe cel care a fost Doru Dinu GLĂVAN, Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Omul cu sufletul mereu dornic de atitudine și bunătate.
Acum, câteva luni, (7 iunie 2021), când președintele nostru atingea un frumos prag al vieții, am scris un articol pentru o carte aniversara, fără a bănui cumva că într-o zi de Duminică tomnatică, soarele va dispărea din ochii lui strălucitori și din soare va rămâne doar o șoaptă, o șoaptă de uriașă tristețe și durere incomensurabilă pentru noi .
O sa las aici acele gânduri pe care le-am înșiruit atunci cu atâta căldură și cu atâta drag și respect, iar acum le citesc cu ochii inundați de lacrimi fierbinți de neputință.
Îi doream atunci ca Bunul Dumnezeu să-i aducă sănătate bună și să-l țină mulți ani în harul divin cu care l-a înzestrat. Dar, Dumnezeu nu l-a ținut. Doar El știe de ce…
Acum, Președintele nostru, Doru Dinu Glăvan, va pleca în liniștea Cerului, să stea lângă nemuritorii neamului.
Alinare sufletului Dumneavoastră, distinse și drag Om.
De aici, de la Chișinău, cu inima strânsă de durere, Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a Vă cunoaște, pentru onoarea de a Vă avea oaspete în casa și familia mea.
Să fiți lângă îngeri mereu, Om plin de culoare, bunătate, înțelepciune și demnitate…
…………………………………………………………………
Omului plin de culoare, Doru Dinu GLĂVAN
(scris la 7 iunie 2021)
Printre lucrurile care ni se întâmplă în viață, unul, dar foarte important, îl ocupă întâlnirea și cunoașterea unor oameni. Pe unii îi cunoști și îți rămân prieteni pe viață, pe alții regreți că i-ai cunoscut, de la unii înveți de bine, de alții înveți cum nu trebuie să fii. Aici se pare că întră în rol privilegiul opțiunii, opțiune care ți-ar putea modela într-un anume fel viața. Aceeași viața însă îți prilejuiește și cunoașterea unor oameni, care se pare că nu se încadrează în categoria menționată. Este una mai specială. Și acești oameni, chiar dacă nu-ți permiți să pretinzi a fi numit prieten, întrunesc toată gama sau spectrul celor mai nobile calități umane – de la rigurozitate și simplitate, până la noblețe și altruism. Așa l-am cunoscut pe președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Domnul Doru Dinu Glăvan, căci despre el este vorba și care iată într-un 7 de Cireșar, își revendică pragul unei frumoase și binecuvântate aniversări.
„Draga noastră UZPR-istă, felicitări. De astăzi, sunteți membru al familiei noastre”, mi-a scris pe email președintele breslei ziariștilor profesioniști. Uimirea a fost mai mare decât bucuria, dar cum nu puteam da voie altcuiva sa se bucure în locul meu, dar nici că avea cine, am început a tremura. Am tremurat până m-am trezit cu o șansă repetată, de a-l cunoaște pe președintele UZPR, dar deja pe viu și la Chișinău. Ne-am cunoscut, unde credeți, tot printre cărți, la lansarea Bookfest-ului, de Ziua Limbii Române, printre iubitorii cuvântului românesc scris și citit, unde a venit de la București să prezinte cu prietenii și colegii săi, Miron Manega și Firță Carp, oameni de mare angajament, colecția de patrimoniu „Din Basarabia. Poeme alese”, trei volume, care de fapt, după cum s-a exprimat, reprezintă omagiu adus martirilor neamului Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi și unui martir în viață, Nicolae Dabija (care acum s-a urcat și el către Veșnicia Astrală alături de condeierii iubiți), o selecție riguroasă realizată de Doamna Ambasador Iuliana Gorea-Costin. Și pentru că educația națională se face și prin presă, distinsul intelectual Doru Dinu Glăvan a arătat o mare și frumoasă, dar mai ales frățească, deschidere față de ziariștii basarabeni, ne-a arătat că, cultura noastră nu are și nu trebuie să aibă granițe, că dacă nu se poate altfel, ne vom salva prin cultură și spiritualitate.

Și dacă tot vorbeam de șanse, următoarea s-a întâmplat la București, când au avut loc două evenimente importante în viața UZPR – sărbătorirea a 100 ani ai UZPR care a avut, de fapt două slogane: „Împreună scriem istoria clipei” (1919-2019) și „Ziaristul român – promotor al Marii Uniri ”), unde președintele Doru Dinu Glăvan a reușit să întrunească toată elita jurnalismului românesc din Țară, dar și de pe toate continentele. Nu știu cu ce își alimentează izbânzile, cert este însă că fără o pasiune, o dedicație, o asumare, un sacrificiu, un respect pentru semenii săi, nu ar fi putut să apară pe scenă, într-o atmosferă atât de festivă, în fața celui mai vocal „tribunal”, cel al jurnalismului, să vorbească cu eleganța limbii române despre rolul presei de-a lungul unui secol și despre acei meseriași uriași ai breslei care au făcut ca presa să fie o forță, să fie o putere și să convingă că scrisul ziaristic contează. Elegant în vorbire, sportiv la fizic, cu soare în priviri, nu puteai să nu te întrebi ce înțelegere a făcut cu timpul. Dar întrebările rămân retorice și ar trebui să înțelegem că scurgerea timpului, de fapt, nu ne ia neapărat și frumusețea din noi, și când spun asta mă refer la frumusețea forului interior care este ca o oglindă în care ne uităm zilnic.

Știm cu toții cât e de simplu, vorba vine, să fii în fruntea unei bresle de ziariști, cărora nu le da de mâncare, dar las-i să-și folosească arma cuvântului așa cum știu ei. Cum e să știi a învinge multe inerții întâmplătoare, dar și unele porniri pe alocuri dezechilibrate, afirmații sau vorbe a cuiva lăsate libere, cum e să știi să le acoperi cu tot bunul din tine, cu decența ta, cu echilibrul tău atât de necesar pentru a putea păstra un fir cât de subțire al prețuirii și respectului față de cei care te înconjoară, fie în meserie, fie în oricare altă situație privind rolul de impact al acesteia.

A ales să trăiască în slujba binelui, ducând povara acestei meserii adesea ingrate, cu rigoarea unui Om responsabil și asumat, cu eleganța unui Om frumos, purtând mereu lumina sub gene și împrăștiind din ea și celor din jur, calități ce îl individualizează și îl face atât de special. Acea grație în vorbire, lucru ce îți sugerează că are o constantă ordine în gândire, cântărirea cuvântului rostit sau scris dezvoltă realmente acea virtute rară de cumsecădenie, care nu poate fi trecută cu vederea, calități care, de asemenea, îi fixează personalitatea și îi marchează într-un mod covârșitor marca inconfundabilă a eului său. Așa l-am văzut și cunoscut eu pe cel, căruia astăzi îi urăm La Mulți Ani și care se numește Omul dedicat, Omul Frumos Doru Dinu Glăvan

E motivat, dar și motivant gestul meu, dar și o adevărată revelație și o sublimă onoare să-i pot transmite Omului plin de culoare, Doru Dinu Glăvan, de aici, de la Chișinău, aceste gânduri modeste, dar deosebit de sincere cu prilejul acestui frumos popas al vieții. Modestia cu care ați trecut acest hotar al virtuoșilor să Vă aducă sănătate bună, Dumnezeu să Vă țină mulți ani harul divin cu care V-a înzestrat, iar cei 75 de Cireșari să-i resimțiți ca pe un sentiment al binelui făcut și ca o binecuvântare!

Eugenia Tofan,
Membru al UZPR,
Membru al Uniunii Jurnaliștilor din RM,
Șef Serviciu de Presă al AȘM,
Cercetător științific

Mi-a spus să nu mă grăbesc, dar… Domnul Președinte prea s-a grăbit

Bucureștiul frumos de odinioară devenise pentru mine atât de întunecos, încât nu mai știam ce să fac, unde să mă duc și cum să-mi încălzesc măcar puțin sufletul înfrigurat.
Mă simțeam atât de singură…și îmi pregăteam bagajul pentru plecare, dar nu știam încotro.
Plângeam de multe ori pe străzile lungi din București.
Domnul Președinte ( așa i-am spus întotdeauna) m-a întrebat ce se întâmplă și de ce am lacrimi în ochi.
I-am spus atunci ce nu puteam să spun nimănui. Despre cât de grea și cât de lungă era fiecare zi, despre o dragoste neîmplinită și despre o încercare eșuată și despre….și despre…
Mi-a ținut mâna strâns în palmele lui si mi-a spus să stau aproape de el fiindcă lângă el nu o să-mi fie rău. Mi-a mai spus că Bucureștiul îmi va aduce în cale oameni buni, perspective și un viitor frumos.
– Să nu pleci. Tu o să fii asistenta președintelui.
Mi-a spus el.
Zilele treceau, iar Bucureștiul devenea pentru mine a doua casă.
S-a întâmplat de puține ori să plec acasă și să îl las singur în sediu Uniunii (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România). Știam că muncește muuult si că dacă nu îi voi spune: ,,domn’ președinte, poate mergeți să vă odihniți, le facem si mâine pe celelalte” avea să rămână poate și până la miezul nopții să muncească.
Parcă aud si acum cum îmi răspundea:
,,Mariana, eu și acasă lucrez până târziu, vezi câte sunt de făcut, cine să le facă?’’

I-am tot povestit despre un vis, despre o dorință mare, apoi despre o decizie importantă…
– Să nu te grăbești, chibzuiește și gândește-te bine, viața nu e ușoară, tu ești sensibilă și este nevoie de tine aici.
Dar nu renunța niciodată la ce îți dorești cu adevărat și la ce te face fericită.

Acum înțeleg ce voia să-mi spună, de fapt..

Mereu mă întrebam cum un om poate să știe atât de multe, să fie atât de calm și cum poate să încapă toată înțelepciunea lumii într-un singur om…

Domnule președinte, vă mulțumesc că m-ați primit în sufletul d-voastră și că ați aprins lumina în ochii triști pe care îi aveam atunci.
N-o să uit Imnul jurnalistului și ce îmi repetați atât de des:
,,Minunată-i prietenia
Cel mai scump si drag cuvânt,
O înțeleg numai aceea
Care-n viață știu a fi
Omenoși cu oamenii”.

Domnule Președinte, Doru Dinu Glavan,
să vă fie blândă eternitatea.
O să-mi fie D O R…

Mariana Paduraru