Domnului președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cu dragoste

De ce ne doare așa de mult dispariția domnului președinte Doru Dinu Glăvan?

Unde ești, prieten drag?

Marea și excepționala sa calitate era iubirea, iubirea de oameni și iubirea de profesia sa. Ne transmitea și nouă marea sa dragoste de țară și dorea ca toți condeierii să facem o patrie a sufletului românesc. Când l-am văzut prima oară la o întâlnire cu scriitorii, m-a impresionat faptul că se vorbea despre el în șoaptă, cu mult respect, ca despre o mare personalitate. În discursul dumnealui ne-a spus că scriitorii trebuie să se implice prin tot ce fac în viața societății.

Avea respect pentru advăr și își asuma toate riscurile pentru a-l susține. Detesta orice compromis.

Știa să prețuiască valorile și încuraja pe cei ce aveau ceva de spus prin pana lor.

Când m-a primit în UZPR, am înțeles că am intrat într-o familie de prieteni dragi.

Și ce chip luminos avea la Târgul de carte de la Romexpo, când ne prezenta fericit, ca pe mari realizări, revista „Cronica timpului” și cărțile editurii!

Nu s-a temut că vor fi reacții distructive și a avut curajul să publice valoroase poezii ale lui Nicolae Labiș, în ediție română-franceză, eu realizând traducerea în franceză.

Mi-a propus un alt proiect: publicarea cărții mele, ediția a doua, „Prin luminile din Țara Luanei”, să facem mai bine cunoscut Geoparcul Munții Buzăului, propus pentru a fi în Patrimoniul Mondial UNESCO, cum pledam eu în introducere.

De ce i-am trimis un e-mail chiar în ziua plecării sale în alte constelații nici azi nu înțeleg… Poate avea nevoie de suflete prietene, să-i vină aproape, să-i ușureze suferința…

Pentru mine rămâne un prieten drag pe care îl voi prețui mereu, căci aparținem aceleiași familii spirituale. El rămâne icoană vie în sufletele multora.

Ecaterina Chifu / UZPR

Un semn de neuitare…

Fundația Iancu de Hunedoara a fost cea care a realizat o bucurie zilele trecute Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. La inițiativa ei, a dăruit organizației implicate anul acesta în mai multe proiecte dedicate împlinirii a 250 de ani de industrie la Reșița, o PLACĂ DE GRANIT care să amintească de acest jubileu peste ani și ani. Placa realizată în granit negru poartă următoarea inscripție:

La împlinirea a 250 de ani de industrie
siderurgică la Reșița,
aducându-ne aminte de aprinderea
în anul 1771
a primelor două furnale reșițene,
„Franciscus” și „Josephus”,
aducem un omagiu oamenilor Reșiței,
fără de care flacără nu ar fi luminat
până astăzi, în anul 2021!

Placa va fi montată pe unul din pereții Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, în curtea acesteia, și va aminti în viitor de multele manifestări care s-au desfășurat aici în acest an jubiliar care a marcat un sfert de veac de Reșiță industrială.
Mulțumiri Fundației Iancu de Hunedoara, dr. ing. Romulus Vasile Ioan (manager TMK Reșița) și Andrei Bălbărău, inițiatorii și susținătorii acestui demers.
Placa va fi dezvelită în data de 18 decembrie 2021, Ziua minorităților naționale din România.

Erwin Josef Țigla

S-A STINS UN SIMBOL AL PRESEI ROMÂNEȘTI / UN OM CU SUFLETUL RISIPIT PRIN OAMENI!

DORU DINU GLĂVAN, s-a născut la 7 iune 1946 la Timișoara și a plecat dintre noi într-un sfârșit de octombrie recent, mai frumos ca oricând, de-acolo din orașul natal cu care se mândrea și pe care prin cuvântul scris ori transmis în eter l-a propulsat ca o emblemă printre orașele de referință ale României, în diverse domenii de activitate. Încă de când era elev la 14 ani, a început să publice în presa locală, consecvent vocației de a fi în slujba comunității la 18 ani devine oficial și colaborator în presa regională. Entuziasmul și profesionalismul său îl recomandă a fi cooptat ca și corespondent la 19 ani, al ziarului ,,Sportul popular” devenit după Revoluția din1989 ,,Gazeta sporturilor”. Calitățile sale de reporter sunt unanim apreciate și cunoscute, prilej de a fi angajat apoi cronicar sportiv al postului național de Radio, continuând în același timp să publice și în presa locală. Deasemeni din inițiativa și strădaniile lui împreună cu un grup de tineri iubitori de cultură, artă și nu numai înființează în 1995 la Reșița Fundația Radio Caraș Severin și tot datorită zbaterilor sale în 1996, Radio România Reșița , capătă statut oficial de Post Public Local al Societății de Radioteleviziune și emite pentru prima dată în eter. Un vis împlinit, în fața în fața căruia, Radio Reșița nu poți decât a te minuna,,Ce capodoperă este Omul”. Sub conducerea sa, ajunge în scurt timp cel mai important Post Regional Radio, cu mare audiență, cu acoperire nu numai a teritoriului cărășan , ci și a teritoriilor locuite de români în Voivodina și pe Valea Timocului. El a avea harul de a uni spirite și caractere de a înțelege durerea celor ce scriu și plâng ca și noi în dulce limba română!
Dincolo de această biografie încărcată de o mulțime de evenimente, întâmplări fiecare cu doza de risc asumat specific jurnalistului de cursă lungă, dincolo de simbolul presei românești și reperul de moralitate și echilibru, eu l-am cunoscut pe OMUL cu sufletul risipit prin oameni în urmă cu vreo 7 ani la sediul din București , acolo unde m-a primit cu brațele deschise și generozitatea specifică bănățeanului. Se bucura de veștile aduse de la Timișoara, de acțiunile întreprinse în Vestul țării de Filiala UZPR ,,Valerui Braniște” la al cărei botez a fost prezent. A fost primul care m-a încurajat și susținut, a promovat pe SITE UZPR, Proiectul cultural-artistic ,,Eminescu un vis în așteptare” propus la nivel european de Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest-Timișoara. Era un mare iubitor de Eminescu, poetul dar și jurnalistul. Îi mulțumesc din suflet, sper și am certitudinea că cei care l-am cunoscut și cei care i-au fost apropiați profesional vom scrie în continuare istoria clipei sau clipe istorice gândind la mentorul, prietenul și simbolul breslei noastre, DORU DINU GLĂVAN, și vom face ca ,,Pulsul Uniunii” să bată în continuare într-un ritm de minuni cotidiene benefice comunității. De-acum pe stadionul din Valea Domanului se va așterne tăcerea, orașul cu poeți, scriitori și jurnaliști, Reșița, citadela industriei românești, va fi mai trist cu un zâmbet va fi mai sărac cu o iubire pe care nicio o altă iubire nu o poate inlocui. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
DUMITRU BUȚOI, UZPR, FILIALA ,,VALERIU BRANIȘTE”TIMIȘ