În acest an (2021) s-au împlinit 10 ani de la moartea distinsului profesor Gheorghe Luchescu un om adevărat și o importantă personalitate a Lugojului. La sfârșit de secol XX au viețuit și au creat trioul format din prof. dr. Gheorghe Luchescu – scriitor și publicist, prof. Mariana Sperlea – poet și pictor, col. Nicolae Danciu Petniceanu – scriitor și publicist. Ei sunt creatorii societății culturală ”Sorin Titel”. Astăzi ei ne privesc din cer, iar noi ne amintim cu bucurie de momentele frumoase petrecute cu ei și ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace.
Trecerea în veșnicie a cărturarului Gheorghe Luchescu a adus multă tristeţe în sufletele celor care l-au cunoscut și apreciat, care de abia acum realizează ce au pierdut şi pe cine au pierdut. Discret şi aristocrat, dascăl cu muncă de apostolat şi-a încheiat viaţa după ani de muncă tntr-o zi de sfârşit de toamnă, ca un înger; plâns dureros de toţi cei dragi, dar mai ales de distinsa şi scumpa sa soţie rămasă în singurătate. Personalitate polivalentă şi dinamică s-a manifestat în multiple domenii ale vieţii culturale: ziarist, prozator, eseist, monograf, conferenţiar, promotor cultural, director de instituţii locale şi judeţene, profesor şi profesor universitar, ceea ce îi asigură veşnicia în galeria marilor personalităţi ale neamului. Viaţa sa, plină de osteneli, s-a topit ca o lumânare, o candelă ce şi-a consumat tot săul. Ea a fost o jertfă, o permanentă renunţare şi dăruire pentru alţii. A fost un dangăd de clopot uriaş care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe, influenţând viaţa multor oameni, tineri şi bătrâni prin credinţa şi dârzenia sa, prin cuvintele sale de nuanţă filozofică şi profetică. A impresionat prin blândeţe, căldură sufletească, iubire şi bunătate care amintesc de acelea pe care le aveau bunicii noştri. A fost şi a rămas prin cuvânt, fapte şi operă o flacără care a luminat şi luminează în noaptea necredinţei opunându-le curentelor antiromâneşti. Şi-a ridicat sufletul, prin tot ce a făcut, deasupra nimicniciilor acestei vieţi. A fost şi este simbol al binelui, dăruit de istorie şi binecuvântat de Dumnezeu. La el s-a întâlnit o sete fiinţială după Binele Absolut. A fost un spirit viu, care a scris despre istoria noastră şi mai ales despre Lugoj, cu un extraordinar simţ al responsabilităţii şi şi-a dorit foarte mult să ne cunoaştem şi să ne respectăm trecutul pentru că aici se regăseşte seva poporului nostru. A fost o personalitate marcantă cu rol esenţial în cultura, civilizaţia şi spiritualitatea românească. A impresionat prin dârzenia şi curajul său, blândeţea şi răbdarea pe care le-a căpătat pe parcursul vieţii şi care l-au ţinut ancorat în adevăr. A fost o fiinţă care s-a jertfit atât de mult, cu spirit misionar, trudind din greu pentru împlinirea tuturor aspectelor din viaţa românilor. Prof. Gheorghe Luchescu a fost o binecuvântare pentru oraşul Lugoj, un izvor pentru viaţa culturală, făcând împreună cu prietenii săi, din oraşul Lugoj, un Olimp al vieţii spirituale şi culturale, o scară spre cer pentru neamul românesc. Blajinul înţelept de la Lugoj avea o putere de muncă de neimaginat şi un suflet mare. De-a lungul anilor a organizat şi participat la numeroase acţiuni culturale în Banat, în ţară şi afară, chiar şi la Prigor, de mai multe ori. A fost o memorie ieşită din miracol, la o personalitate cu delicateţe neobişnuită şi cu fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din bunul simţ al poporului român din Banat şi cu o expresie însuşită de Sfânta Tradiţie. Sensibil şi discret, de o modestie proverbială şi o simplitate îngerească avea o lume proprie deschisă cu generozitate pentru oamenii adevăraţi. Îi plăcea să spună că omul trebuie să-şi stabilească înălţimea în raport cu ceilalţi, nu în raport cu proiecţiile unor funcţii trecătoare. Ieşit din înţelepciunea populară este un exponent al sufletului şi al cugetului românesc, coloană de lumină a civilizaţiei şi credinţei neamului nostru. A fost o personalitate de fundament pe care poporul român a avut-o şi o are în aceste vremuri de aprige contestaţii şi denigrări. Cu pasiune şi devotament a ridicat nivelul cultural şi şcolar al instituţiilor prin care a trecut şi pe care le-a slujit cu dragoste, fiind pentru toţi un profesor şi un dascăl model, cu o viaţă închinată binelui colectiv. S-a impus prin calităţi ca: neîntrecuta punctualitate şi sincera colegialitate. Pentru ceea ce a fost profesorul Gheorghe Luchescu, cuvintele sunt prea sărace, dar aşezate cu măiestrie, ele pot reda în linii mari chipul blând, îngeresc care inspira pace, simplitate şi profunzime, îmbina meseria de dascăl cu ştiinţa istorică, misiunea cu milostenia şi bunătatea cu bucuria. Era un luptător pentru păstrarea limbii, demnităţii şi identităţii neamului şi tradiţiei româneşti, Avea un mare dar al discernământului spiritual, al măsurii, al dreptei credinţe, al respectului pentru semeni, pentru muncă şi Marele Creator. De aceea el rămâne un om model și reper pentru urmaşi, purtător de sfinţenie şi speranţă pentru tinerime. Era la el cultul pentru prietenie, familie şi dragoste, un adevărat testament moral pentru viitor. Pe mine m-au impresionat acele dovezi concrete de respect şi iubire pentru oamenii de valoare, din care am învăţat ce înseamnă tradiţia şi calitatea umană. Toate aceste virtuţi m-au fascinat şi m-au făcut să-l iubesc. Vedeam în el sufletul nobil al ţăranului român. Frumuseţea unor astfel de oameni care-ţi pătrunde în adâncul sufletului, te face să-l pomeneşti tot timpul şi să-l ai în gând mereu. Sunt convins că toţi cei care l-au cunoscut îl vor păstra în suflet ca pe o candelă aprinsă. Cu acest prilej îi aducem prinos de cinstire profesorului, omului de cultură şi operei sale, mulţumire şi preamărire lui Dumnezeu, cel care a rânduit să fim alături de un astfel de Om.
Prof. Pavel Panduru/UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 