REMEMORARE – 10 ani de la moartea distinsului profesor Gheorghe Luchescu – importantă personalitate a Lugojului

În acest an (2021) s-au împlinit 10 ani de la moartea distinsului profesor Gheorghe Luchescu un om adevărat și o importantă personalitate a Lugojului. La sfârșit de secol XX au viețuit și au creat trioul format din prof. dr. Gheorghe Luchescu – scriitor și publicist, prof. Mariana Sperlea – poet și pictor, col. Nicolae Danciu Petniceanu – scriitor și publicist. Ei sunt creatorii societății culturală ”Sorin Titel”. Astăzi ei ne privesc din cer, iar noi ne amintim cu bucurie de momentele frumoase petrecute cu ei și ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace.

Trecerea în veșnicie a cărturarului Gheorghe Luchescu a adus multă tristeţe în sufletele celor care l-au cunoscut și apreciat, care de abia acum realizează ce au pierdut şi pe cine au pierdut. Discret şi aristocrat, dascăl cu muncă de apostolat şi-a încheiat viaţa după ani de muncă tntr-o zi de sfârşit de toamnă, ca un înger; plâns dureros de toţi cei dragi, dar mai ales de distinsa şi scumpa sa soţie rămasă în singurătate. Personalitate polivalentă şi dinamică s-a manifestat în multiple domenii ale vieţii culturale: ziarist, prozator, eseist, monograf, conferenţiar, promotor cultural, director de instituţii locale şi judeţene, profesor şi profesor universitar, ceea ce îi asigură veşnicia în galeria marilor personalităţi ale neamului. Viaţa sa, plină de osteneli, s-a topit ca o lumânare, o candelă ce şi-a consumat tot săul. Ea a fost o jertfă, o permanentă renunţare şi dăruire pentru alţii. A fost un dangăd de clopot uriaş care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe, influenţând viaţa multor oameni, tineri şi bătrâni prin credinţa şi dârzenia sa, prin cuvintele sale de nuanţă filozofică şi profetică. A impresionat prin blândeţe, căldură sufletească, iubire şi bunătate care amintesc de acelea pe care le aveau bunicii noştri. A fost şi a rămas prin cuvânt, fapte şi operă o flacără care a luminat şi luminează în noaptea necredinţei opunându-le curentelor antiromâneşti. Şi-a ridicat sufletul, prin tot ce a făcut, deasupra nimicniciilor acestei vieţi. A fost şi este simbol al binelui, dăruit de istorie şi binecuvântat de Dumnezeu. La el s-a întâlnit o sete fiinţială după Binele Absolut. A fost un spirit viu, care a scris despre istoria noastră şi mai ales despre Lugoj, cu un extraordinar simţ al responsabilităţii şi şi-a dorit foarte mult să ne cunoaştem şi să ne respectăm trecutul pentru că aici se regăseşte seva poporului nostru. A fost o personalitate marcantă cu rol esenţial în cultura, civilizaţia şi spiritualitatea românească. A impresionat prin dârzenia şi curajul său, blândeţea şi răbdarea pe care le-a căpătat pe parcursul vieţii şi care l-au ţinut ancorat în adevăr. A fost o fiinţă care s-a jertfit atât de mult, cu spirit misionar, trudind din greu pentru împlinirea tuturor aspectelor din viaţa românilor. Prof. Gheorghe Luchescu a fost o binecuvântare pentru oraşul Lugoj, un izvor pentru viaţa culturală, făcând împreună cu prietenii săi, din oraşul Lugoj, un Olimp al vieţii spirituale şi culturale, o scară spre cer pentru neamul românesc. Blajinul înţelept de la Lugoj avea o putere de muncă de neimaginat şi un suflet mare. De-a lungul anilor a organizat şi participat la numeroase acţiuni culturale în Banat, în ţară şi afară, chiar şi la Prigor, de mai multe ori. A fost o memorie ieşită din miracol, la o personalitate cu delicateţe neobişnuită şi cu fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din bunul simţ al poporului român din Banat şi cu o expresie însuşită de Sfânta Tradiţie. Sensibil şi discret, de o modestie proverbială şi o simplitate îngerească avea o lume proprie deschisă cu generozitate pentru oamenii adevăraţi. Îi plăcea să spună că omul trebuie să-şi stabilească înălţimea în raport cu ceilalţi, nu în raport cu proiecţiile unor funcţii trecătoare. Ieşit din înţelepciunea populară este un exponent al sufletului şi al cugetului românesc, coloană de lumină a civilizaţiei şi credinţei neamului nostru. A fost o personalitate de fundament pe care poporul român a avut-o şi o are în aceste vremuri de aprige contestaţii şi denigrări. Cu pasiune şi devotament a ridicat nivelul cultural şi şcolar al instituţiilor prin care a trecut şi pe care le-a slujit cu dragoste, fiind pentru toţi un profesor şi un dascăl model, cu o viaţă închinată binelui colectiv. S-a impus prin calităţi ca: neîntrecuta punctualitate şi sincera colegialitate. Pentru ceea ce a fost profesorul Gheorghe Luchescu, cuvintele sunt prea sărace, dar aşezate cu măiestrie, ele pot reda în linii mari chipul blând, îngeresc care inspira pace, simplitate şi profunzime, îmbina meseria de dascăl cu ştiinţa istorică, misiunea cu milostenia şi bunătatea cu bucuria. Era un luptător pentru păstrarea limbii, demnităţii şi identităţii neamului şi tradiţiei româneşti, Avea un mare dar al discernământului spiritual, al măsurii, al dreptei credinţe, al respectului pentru semeni, pentru muncă şi Marele Creator. De aceea el rămâne un om model și reper pentru urmaşi, purtător de sfinţenie şi speranţă pentru tinerime. Era la el cultul pentru prietenie, familie şi dragoste, un adevărat testament moral pentru viitor. Pe mine m-au impresionat acele dovezi concrete de respect şi iubire pentru oamenii de valoare, din care am învăţat ce înseamnă tradiţia şi calitatea umană. Toate aceste virtuţi m-au fascinat şi m-au făcut să-l iubesc. Vedeam în el sufletul nobil al ţăranului român. Frumuseţea unor astfel de oameni care-ţi pătrunde în adâncul sufletului, te face să-l pomeneşti tot timpul şi să-l ai în gând mereu. Sunt convins că toţi cei care l-au cunoscut îl vor păstra în suflet ca pe o candelă aprinsă. Cu acest prilej îi aducem prinos de cinstire profesorului, omului de cultură şi operei sale, mulţumire şi preamărire lui Dumnezeu, cel care a rânduit să fim alături de un astfel de Om.

Prof. Pavel Panduru/UZPR

APIA, mereu alături de fermieri

Veronica TOPOR directorul executiv al Centrului Județean Hunedoara

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) – după cum ne-a informat Veronica TOPOR (foto) directorul executiv al Centrului Județean Hunedoara –  a autorizat la plată în cadrul Campaniei de plăți în avans pentru anul 2021, un număr de 627.043 fermieri, reprezentând 81,39% din numărul total al acestora eligibili la plata în avans.

Suma totală autorizată la plată este în valoare de 905.675.692 euro.

În ceeea ce privește Sprijinul cuplat în sectorul zootehnic precizăm faptul că până la această dată a fost autorizat la plată un număr de 9.170 fermieri, reprezentând un procent de 55% din fermierii care au solicitat sprijin în Campania 2021, iar suma autorizată este în valoare de 28.328.793,11 euro.

Plăţile finanțate din FEGAse efectuează la cursul de schimb de 4,9475 lei pentru un euro, iar plăţile finanțate din FEADR la cursul de schimb de 4,8683 lei pentru un euro.

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură, prin Centrele Județene, a autorizat la plată ajutorul de minimis aferent programului de susținere a producției de plante aromatice pentru anul 2021.

Suma totală autorizată la plată este de 1.012.502,92 lei și se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), pentru un număr de 50 de beneficiari eligibili, care au accesat această formă de ajutor de minimis.  

Din numărul total de 88 de cereri depuse, 8 beneficiari și-au retras cererea de înscriere în programul de minimis, 30 au fost respinși în urma verificărilor privind respectarea condițiilor de eligibilitate, iar 50 de beneficiari eligibili au fost autorizați la plată.

Sprijinul financiar acordat prin schema de ajutor de minimis se exprimă sub forma unei subvenții.

Valoarea ajutorului de minimis se acordă beneficiarilor proporțional cu suprafața efectiv cultivată și este exprimată în lei, la cursul de schimb de 4,8725 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

GABRIELA ȘERBAN – In memoriam, Prof. dr. Vasile C. Ioniță, un an de neuitare…

În 12 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță s-a stins în casa sa din Câlnic – Reșița, fiind vegheat de întreaga familie care a dus povara bolii alături de el și care l-a îngrijit cu răbdare și înțelegere până în ultima clipă.

Astăzi, la un an de la plecarea „în lumea cea fără de dor”, ni-l amintim cu drag pe maestrul Ioniță, pe „Moș Ioniță de pe Nergăniță”, pe filologul, lingvistul, profesorul Vasile C. Ioniță, personalitate cunoscută în toată țara.

Născut pe meleaguri sucevene, la Dolhasca, la 24 martie 1932, profesorul Vasile C. Ioniţă a fost unul dintre cei mai importanţi lingvişti ai Banatului, unul dintre lingviștii harnici și cu renume în Banatul Montan.

Absolvent al Facultăţii de Filologie din Timişoara (1971), prof. Vasile C. Ioniţă  a urmat un doctorat la Facultatea de Filologie din Cluj, iar din 1983 devine doctor în filologie (cu teza Cursul superior al Văii Timişului).

Dialectolog, etimolog, onomastician, toponimist, publicist, scriitor, Vasile C. Ioniţă și-a dedicat întreaga viaţă cercetării, studiului şi scrisului.

A deținut diverse funcţii şi a practicat, de-a lungul vieții sale, mai multe profesii/ meserii: la începuturi a fost învăţător, apoi profesor, redactor de ziar, inspector şi secretar la Comitetul de Cultură şi Artă din Reşiţa, lector la direcţia Generală a presei şi Tipăriturilor pentru judeţul Caraş-Severin, traducător din rusă şi franceză.

Ca publicist a debutat în 1949 în „Viaţa Buzăului”; apoi a colaborat la diverse publicaţii din ţară şi străinătate, publicaţii de specialitate şi nu numai. La ziarul „Timpul” din Reşiţa a susţinut o rubrică permanentă.

          A debutat editorial în 1972 cu un Glosar toponimic Caraş-Severin, apărut la Reşiţa, la Casa Corpului Didactic; în 1975, în colaborare cu Octavian Răuţ, editează Studii şi cercetări de istorie şi toponimiesub egida Muzeului de Istorie; în 1976, sub egida Bibliotecii Judeţene Caraş-Severin, realizează o plachetă în 40 de pagini Banatul, parte integrantă şi individualitate distinctă în contextul istorico-geografic şi al spiritualităţii româneşti. Contribuţii bibliografice. 1 Graiul bănăţean; în  1982 apare la Timişoara la editura „Facla” – Nume de locuri din Banat – o amplă monografie a toponimiei Banatului prefaţată de Alexandru Graur. În 1985, tot la Timişoara, la editura „Facla”, apare volumul Metafore ale graiurilor bănăţene; în 1997, la editura „Timpul” din Reşiţa, apare eseul monografic Sabin Păutza; Monografia localităţii Câlnicdin Caraş-Severin apare tot în 1997 la editura „Timpul” din Reşiţa; volumul Capricii. – un volum de amintiri, file de jurnal şi corespondenţă – apare în 1999 la editura „Timpul” din Reşiţa; în 2002, la editura „Eurostampa” din Timişoara, apare primul volum de Contribuţii lingvistice. Onomastică. Lexicologie semnat Vasile C. Ioniţă; în 2004, la „Intergraf ”din Reşiţa apare  cel de-al doilea volumul  de Contribuţii lingvistice…; tot în 2004 coordonează volumul Uite cine, ce şi cum vorbeşte. Teste comentate privind limba română, volum apărut la „Intergraf” la Reşiţa; tot în 2004, lăsând la o parte preocupările lingvistice, publică un volum de proză – Aripi frântecontinuând astfel seria volumelor  memorialistice, relatând fapte absolut reale; Oglinzi infidele, volum apărut în 2005, Reşiţa, „Intergraf”; Meandre este volumul care continuă  cronologic  Aripi frânte şi apare în 2005 tot la editura „Intergraf” din Reşiţa.

În 1990 prof. Vasile C. Ioniţă se pensionează, dar activitatea culturală a domniei sale continuă. Îl găsim colaborator al unor publicaţii, dar şi colaborator al unor instituţii. O foarte bună şi rodnică colaborare a avut-o cu Radio Reşiţa, Doru Dinu Glăvan, redactorul şef de la acea vreme, sesizând şi valorificând puterea de muncă a maestrului, priceperea, profesionalismul acestuia. Pe lângă faptul că deţinea o rubrică la acest post de radio, Vasile C. Ioniţă scria, desfăşura o activitate scriitoricească rezultând câteva volume apărute sub egida Radio Reşiţa: Dicţionar de evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, vol. 1 apărut la Reşiţa, la editura „Banatul Montan” în 2007, iar volumul 2 – Memento. Evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, a apărut în 2008; 30 de istorioare despre oameni şi vremi, volum apărut în 2008 tot la Banatul Montan; Lecturi interzise, apare în 2009, Reşiţa. Banatul Montan; Memoria cuvintelor, volum apărut în 2010 la aceeaşi editură din Reşiţa şi Crâmpeie dintr-un veac trecut este volumul care încheie, în 2011, într-un fel, colaborarea cu Radio Reşiţa, odată cu plecarea lui Doru Dinu Glăvan din radio, dar şi ultimul cu caracter memorialistic.

          Din anul 2012 prof. Vasile C. Ioniță devine colaborator al revistei ”Bocșa culturală” și, tot în acest an, hotărăşte ca mare parte a bibliotecii sale să o dăruiască oraşului Bocşa, Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea”, având încredere în această instituţie şi în managerul ei. Să-și „mărite mândrele” la Bocșa, cum îi plăcea să spună. Astfel a început o poveste, cea a amenajării unei săli destinată acestui veritabil fond de documente, apoi povestea a continuat cu inaugurarea, în noiembrie 2013, a sălii care-i poartă numele,  iar în 23 martie 2017, la aniversarea celor 85 de ani ai profesorului Ioniță, lansarea „Catalogului Sălii prof.dr. Vasile C. Ioniță” de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa (volum apărut la editura TIM din Reșița, dir. Gheorghe Jurma).

Povestea „încuscririi” a continuat cu susținerea rubricii „Povestea vorbei” în revista trimestrială „Bocșa culturală” și, probabil, va continua, pentru că „moș Ioniță de pe Nergăniță” (așa-i plăcea să se prezinte, deoarece așa l-a denumit mitropolitul Nicolae Corneanu) a lăsat manuscrise și cărți din care să poată fi susținută întotdeauna rubrica sa. Iubea revista „Bocșa culturală” și-și dorea să lase cât mai multe materiale ca „hrană pentru revistă și cititori”.

În 14 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță a fost condus pe ultimul drum și înmormântat în Cimitirul din Câlnic, din păcate, de prea puțină lume, motivul fiind restricțiile impuse de pandemie.

În fiecare zi ne este dor de hazul și ironia dlui. Vasile Ioniță, de înțelepciunea domniei sale și de comentariile pline de savoare. Ne lipsește apelul telefonic al acestui om hâtru și fascinant prin darul său de povestitor. Ni-l amintim cu mare drag, iar, din povestitor, Vasile Ioniță a devenit astăzi personaj. Personajul principal al unor valoroase amintiri…

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Veșnică fie-i memoria!