Omul, Prietenul, Marele Spirit…
Cu profundă durere în suflet am primit această tristă veste despre sfârșitul frumoasei și bogate vieți al Omului, Prietenului, Marelui spirit al culturii românești Doru Dinu Glăvan, care a pus Harul său primit de la Dumnezeu în slujba Lumii pe care o iubea și cu ajutorul cuvântului fierbinte depunea toate eforturile pentru a o face mai bună, mai frumoasă, mai pașnică. El a fost mereu prezent în viața a multor oameni pe care îi ținea aproape de suflet, îi susținea, îi încuraja. Îi vom simți lipsa, lipsa vocii sale călduroase, cât vom trăi. Îl vom ține în sufletele noastre îndoliate, a celor de peste Prut, pe care ne-a primit de fiecare dată cu toată dragostea de neam, de frate, cu Dor, ce ne unește și care ne ține sub cerul acesta veșnic.
Dumnezeu să-l primească în Împărăția Sa și Să-l odihnească în pace.
Eugen Doga
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ar trebui să-i poarte numele: UZPR „Doru Dinu Glăvan”
Ziua de 31 octombrie a adus jurnaliștilor din România o veste dureroasă: președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, s-a stins din viață, ca victimă a ucigașului Covid. L-am cunoscut și l-am apreciat. Stabilisem detaliile unor acțiuni profesionale în urmă cu trei săptămâni. Orice acțiune gazetărească, dacă era implicat și Glăvan, erai sigur că are șanse de înfăptuire. Nu aș fi bănuit pentru nimic în lume că energicul profesionist se va stinge din viață într-un timp atât de scurt! Cu el în fruntea uniunii, UZPR a ieșit din grupul destul de mare de organizații jurnalistice modeste, aproape anonime, și a obținut respectul sutelor de membri din toată țara, deținând astăzi calitatea de principală instituție dedicată profesiei noastre. Născut în 1946, la Timișoara, s-a afirmat din tinerețe ca gazetar sportiv și ca bun reporter de radio. Intrase în presă de foarte tânăr, de la 14 ani, când școala te primește în clasa a VII-a. Având o vârstă atât de fragedă, a fost o mare mirare printre colegi să afle că numele și știrile lui erau auzite la radio. S-a afirmat într-un ritm alert, astfel că, în numai 4 ani, devenise colaborator în presa locală și regională. Și noi, cei trecuți acum de 70 de ani, ne-am afirmat aproape la fel, ținând seama de traseul relativ identic prin care treceam de la o clasă la alta, de la o școală generală, la un liceu, dintr-o comună, într-un oraș etc. Abia împlinise 19 ani când jurnalul avid de reporteri, „Sportul popular” (viitoarea Gazeta sporturilor), l-a înregistrat corespondent. În scurt timp, a fost angajat cronicar sportiv al postului național de radio, unde și-a păstrat libertatea de a publica și în presa scrisă. Așa a ajuns un jurnalist demn de invidiat, motiv pentru care Radio București l-a trimis să fie reporter internațional, de la Jocurile Balcanice, la Campionatele Mondiale de atletism, natație și gimnastică, precum și la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sarajevo. Împlinise 20 de ani când profesionalismul său admirabil l-a însoțit la campionate și jocuri mondiale din Europa, Asia și Australia. Cu un statut prețuit de sutele de mii de auditori, a avut inițiativa de a înființa Fundația Radio Caraș-Severin și Radio România Reșița – un post public local al Radioteleviziunii Române. În doar câțiva ani, sub conducerea sa, Radio Reșița ajunge postul urmărit și de românii din Voivodina și Valea Timocului, din Iugoslavia, aceștia din urmă fiind oropsiți ca români până în ziua de azi. Apreciat de membrii UZPR de pretutindeni, era la al treilea mandat de președinte al Uniunii – organizație pe care a ridicat-o pe locul I din țară, obținându-i statutul de „Uniune de Creație și Utilitate Publică”. În acest context s-a străduit, fără tăgadă, să-i mențină rolul de organizație națională. Nouă, tuturor membrilor UZPR, ne va fi greu să ne obișnuim cu lipsa lui din biroul din Piața Romană. Fără îndoială, Uniunea s-ar cuveni să-i poarte numele: UZPR – „Doru Dinu Glăvan”. Dumnezeu să-l odihnească!
Ion Longin Popescu
Continuă lectura
UZPR CARAS SEVERIN 