La Vasiova (cartier al orașului Bocșa, Caraș-Severin), pe Valea Godinova, lângă drumul ce urcă spre Ocna de Fier, se află Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor”[1].
Sfințită în 19 iulie 1907 de către arhimandritul Filaret și împodobită de Tata Oancea, cel care-i sculptează în lemn iconostasul, din 1938 devine mănăstire de maici și poartă numele Sfântului Prooroc Ilie.
Este bine cunoscută istoria veche și legendară a acestui lăcaș, potrivit căreia minerul Axente Perian și-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apa din izvorul ce se află în apropierea mănăstirii. În anul 1850 s-a construit aici o capelă, care devine loc de pelerinaj și închinare, după cum scrie Ion B. Mureșianu: „apa izvorului și tăria credinței au fost căutate de mulți pelerini ce veneau aici de la mai mari depărtări în ziua praznicului Sf. Ilie” și i-a naștere dorința construirii unei mănăstiri. Această dorință a ridicării unei mănăstiri a fost împlinită de Macarie Gușcă (1866 – 1947), sufletul acestui lăcaș, cel care pune piatra de temelie în 2 mai 1905[2].
În perioada comunistă, complexul monahal a devenit preventoriu TBC infantil, apoi școală pentru handicapați. După 1990 a fost revendicat de mănăstire și refăcut complet. Din 1996 Sf. Ilie este declarat Patronul spiritual al orașului Bocșa, iar în perioada 19 – 20 iulie mănăstirea devine centru de atracție pentru sărbătoarea urbei.
Dintre duhovnicii vestiți care au trudit în și pentru această Mănăstire îi amintim pe Vichentie Mălău, despre care se spune că „a strălucit ca un luceafăr în mănăstirile noastre”, Calistrat Bobu, Ilie Cleopa, Olivian Bindiu, Ieronim Stoica și tânărul Ieromonah Ioanichie (Ion Petrică).
Prima stareță a mănăstirii a fost maica Alexandrina Colibaba, născută în Rădăuți (Bucovina), ageră și aspră, adeptă a disciplinei, cu un suflet mare și cu multă evlavie. Nu mai prejos este actuala stareță, maica Varvara, de asemenea fire ageră, inteligentă, o ardeleancă chibzuită și pricepută în administrarea acestui locaș sfânt în care, o mână de măicuțe, se roagă în frăție și armonie, viața acestora axându-se pe rugăciune și ascultare.
De mai bine de 15 ani, sufletul Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor” este tânărul preot Ion Petrică, părintele Ionel, devenit, în timp, ieromonah Ioanichie.
Fiu al Bocșei, Ion Petrică s-a născut în 9 mai 1975 la Bocşa Românǎ, jud. Caraş-Severin. Urmeazǎ cursurile şcolilor din Bocşa, apoi Facultatea de Teologie a Universitǎţii de Vest din Timişoara şi Facultatea de Sociologie, specializarea Asistenţǎ Socialǎ. Din 2011 este doctor în sociologie şi cadru didactic asociat la Facultatea de Ştiinţe Sociale şi ale Educaţiei din cadrul Universităţii « Eftimie Murgu » Reşiţa. Din 2002 funcţioneazǎ ca inspector de specialitate în cadrul Direcţiei Generalǎ de Asistenţǎ Socialǎ Caraş-Severin şi preot slujitor la Mǎnǎstirea Sf. Ilie din Bocşa. În 25 februarie 2019 devine Ieromonah sub numele de Ioanichie. Este unul dintre cei mai apreciați și căutați duhovnici din zona Banatului Montan, fiind un preot cu har, dar și cu mare dragoste de carte și condei, fiind un intelectual rasat.
A debutat publicistic în 1998 în « Foaia diecezanǎ »din Caransebeş. Continuǎ sǎ publice eseuri în „Reflex”, „24 de Ore”, „Timpul” (Reşiţa), „Bocșa culturală”, iar debutul editorial se petrece în 2006 cu volumul „Meditaţii pentru contemporani”, apǎrut la editura Marineasa din Timişoara. Apoi „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler”.- Timişoara : Marineasa, 2008 ; „Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi.”– Sibiu : Agnos, 2009 ; „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler” ed. a II-a revizuită.- Timişoara : Nepsis ; Eurobit, 2010 ; „Complementaritatea între Biserică şi statul român cu privire la protecţia copilului”. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010 ; „Meditaţii pentru contemporani”. ed. a II-a revizuită. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010; „Comunicarea organizaţională”. Studiu de caz. Arad. Editura Universităţii « Aurel Vlaicu ». 2010; „Părintele Paisie Olaru sau acolo unde sălăşluia Iubirea”. Deva. Charisma. 2012; „Biserica şi asistenţa socială din România”. Iaşi. Institutul European. 2012 ; „Religiozitatea și instituțiile sociale în România”. Iași : Institutul European, 2013. De asemenea, semnează postfața ediției a III-a a volumului „Anastasis” de Adrian Georgescu (București : No 14 Plus Minus, 2014).
În 2008 i se acordă Premiul special al juriului la Concursul Naţional de proză « Liviu Rebreanu » pentru volumul „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler”.
Despre autorul, împătimitul de scris și lectură Ion Petrică, găsim referințe în : „Carte cu scriitori”/ D. Costa. Reşiţa. TIM. 2006 ; „Bocşa din inimă”/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2010 ; „Cărăşeni de neuitat” XIII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2011; „Întâlniri cu destine”/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012 ; „Cărăşeni de neuitat” XIX. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2013; „Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa”/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); „Panorama presei din Caraș-Severin”/ Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018, precum și în diverse publicații seriale: „Jurnal de Caraș-Severin”, „Bocșa culturală”[3] etc. Iar despre omul Ion Petrică și cărțile sale s-au exprimat oral și în scris importanți oameni de cultură, personalități precum P.S. Lucian, episcopul Caransebeșului, prof. univ. dr. Viorel Prelici, dr. Alin Gavreliuc, dr. Ana Vasile, prof. Dimitrie Costea, prof. Monica Maria Condan, critic și istoric literar Adela Lungu-Schindler, critic și istoric literar Maria Nițu, scriitorii și jurnaliștii Gheorghe Jurma, Nina Curița, Adalbert Gyuriș, Gabriela Șerban[4] și alții.
Omul aplecat spre cercetare și scris, Ion Petrică, ne prezintă „strădanii care mijlocesc între teologie, psihanaliză și asistență socială” și care, după cum spune PS Lucian, episcopul Caransebeșului, „scot în evidență, prin abordare, terminologie și conținut, rostul pe care învățătura Bisericii îl are în deslușirea și orientarea științelor”[5].
În scrierile sale „Ion Petrică aduce cu sine ansamblul de competențe furnizate de către o diplomă de licență în teologie, un masterat în domeniul asistenței sociale și unul în domeniul psihologiei organizaționale, la care se alătură experiența unui doctorat sociologic” afirmă dr. Alin Gavriliuc, iar prof. Monica Maria Condan descoperă un „adept al unei unități între creștinism și știință, fără ca cele două să se contopească una cu cealaltă. […] Preotul Ion Petrică, creând, se autodepășește, se înalță spre părțile superioare ale spiritului și astfel poate exercita o bună influență asupra celor ce îl ascultă sau îl citesc.”[6]
„Prin eseurile teologice și articolele cuprinse în paginile cărții[7] ne întâlnim cu o întreagă învățătură și în același timp cu zbaterile, slăbiciunile omului din zilele noastre care încearcă să înțeleagă și să se înțeleagă”, scrie Adela Lungu Schindler, deoarece „pr. Ion Petrică publică o carte care îl dezvăluie în ipostaza preotului, dar experiența este în același timp a asistentului social, a dascălului și, înainte de toate, a omului.”
„Preotul Ion Petrică este duhovnic la Mănăstirea „Sf. Ilie” Vasiova – loc binecuvântat întru liniște sufletească și luminare spirituală, nu doar pentru cei ce sălășluiesc în orașul Bocșa, ci pentru oricine își poposește aici pasul de călător. Activitatea sa de înluminare creștină l-a făcut să găsească această cale spre sufletul omului – cea a scrisului, complinind misia de apostolat” scrie Maria Nițu[8] în deschiderea recenziei la volumul „Meditații pentru contemporani” (Timișoara: Eurobit, 2010) confirmând mărturisirile scriitorului Ion Petrică în interviul realizat de Vasile Bogdan pentru volumul II al cărții „Bocșa din inimă” (Reșița: TIM, 2010): „Întâlnirea dintre mine și carte și mai ales dintre mine și scris au apărut datorită faptului că întâlnindu-mă cu Dumnezeu și, în bucuria aceea pe care o dă această legătură sfântă, am dorit să-L mărturisesc și prin scris.”
În vorbirea despre omul, preotul, duhovnicul și scriitorul Ion Petrică, deosebit de calde și elocvente sunt rândurile scrise de Nina Curița, menite să-l caracterizeze simplu și concis: „…Faptul că, într-o lume în care uităm ce înseamnă credința și Dumnezeu, auzi mulți oameni care spun că merg la Bocșa, la părintele Petrică, nu poate să însemne altceva decât că preotul scriitor poate tipări în sufletul oricui tainele rugăciunii. […] Cuvintele, rugăciunile, blândețea și faptele sale spun totul.”[9]
Important și drag colaborator al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, avva Ioanichie (cum îmi place mie să-l numesc!) se află la ceas aniversar. Părintele meu duhovnic (și nu doar al meu!), duhvnicul nostru înțelept și talentat, a împlinit o sumă rotundă de ani – 45. Un citat celebru spune că „nu anii din viață sunt cei care contează, ci viața din anii tăi”, iar avva Ioanichie mărturisește: „Vreau o viață de rugăciune unde să pot și eu să rostesc ca și Sfântul Siluan Athonitul: «inima mea tânjește după Domnul și-L caut cu lacrimi.»”[10]
Avva Ioanichie, Dumnezeu să-ți dăruiască sănătate întru mulți ani! Și să-ți împlinească ce o crede El de trebuință. Iar noi, să-ți fim întotdeauna aproape și, precum spune Ieromonahul Hrisostom Filipescu într-unul dintre eseurile sale, să învățăm „să vărsăm lacrimi din dragoste de Dumnezeu, de bucurie și de dor dumnezeiesc, contemplând frumusețea creației…” și să ne bucurăm de minunea de a fi, căutând, cât mai des, Bucuria în Potir![11]
La mulți și binecuvântați ani!
[1] Bocșa culturală. Anul V, nr. 7-8-9 / iulie-august-septembrie 2004;
[2] Bocșa culturală. Anul VI, nr. 3 (50)/ 2005.
[3] Bocșa culturală. Anul XI, nr. 4 (71)/ 2010
[4] Bocșa culturală. Anul XI, nr. 2 (69)/ 2010
[5] Bocșa culturală. Anul XI, nr. 4 (71)/ 2010
[6] Bocșa culturală. Anul XV, nr. 3-4 (86-87)/ 2014, p. 18.
[7] Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi. Sibiu: Agnos, 2009.
[8] Revista Portal-MĂIASTRA. Anul XIII, nr 3 (52)/ 2017, p. 40.
[9] Bocșa culturală. Anul XI, nr. 4 (71)/ 2010, p.15.
[10] Bocșa culturală. Anul XI, nr. 4 (71)/ 2010, p.13.
[11] Ieromonah Hrisostom Filipescu. Puține cuvinte, multă iubire… Iași: PIM, 2013.
UZPR CARAS SEVERIN 