Dacă ar trebui să vorbim despre Școala de pictură de la Bocșa, va trebui neapărat să vorbim și despre zugravul/moalărul/ și pictorul bisericesc Filip Matei. Dacă este vorba despre românism și lupta pentru limba română și pentru neamul românesc, de asemenea trebuie să-l amintim pe românul Filip Matei. Dacă ne gândim la participanții bocșeni la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, din nou trebuie să facem referire și la omul Filip Matei, ca delegat al ASTREI din Bocșa.
Filip Matei s-a născut în 5 / 17 martie 1853 în judeţul Timiş, comuna Igriş, într-o familie de oameni simpli, fără mari posibilități materiale.
Plecat de acasă și ajutat de învățătorul său Gheorghe Popovici, Filip Matei ajunge ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița. Aici a deprins tehnica picturii alături de primii săi dascăli: Dimitrie și Mihai Popovici. După moartea acestora, Filip Matei preia atelierul și finalizează lucrările deja începute.
În anul 1877 s-a căsătorit cu bocşana Emilia Diaconovici şi s-a mutat în Bocşa Vasiova. Aici şi-a construit o casă după proiectare proprie: model vienez: casă stil vilă, înaltă, trepte din lemn, sculptura în lemn fiind executată tot de el, aici funcționând și atelierul său de lucru.
”Am cunoscut pe acest om din anii copilăriei mele. L-am stimat și l-am iubit pentru că avea o fire plină de veselie și foarte interesantă, încât aș fi stat zi și noapte ca să-i ascult sfaturile și poveștile lui pe care le rostea cu o voce clară ce apăsa fiecare cuvânt; iar când cânta în strana bisericii, vocea lui clară avea un farmec deosebit. Casa lui din Vasiova, pe care a zidit-o în formă de vilă, încadrată de o grădină mare, plină cu flori și pomi roditori, a fost o frumusețe ce desfăta privirea, ca un colțișor de rai pe pământ.”consemna condeierul plugar din Vasiova, Aurel Novac.
În această casă, în 1900 s-a născut Zeno Vancea, compozitorul şi muzicologul vasiovean ai cărui părinţi locuiau cu chirie la pictorul Filip Matei la acea vreme.
Filip Matei a construit casa după placul lui şi a trăit aici aproximativ 50 de ani. În tot acest timp casa a fost folosită drept “centru de cultură” aici întrunindu-se diferiţi oameni de cultură şi ţărani iubitori de muzică, poezie, iubitori de neam şi ţară. Aveau loc repetiţii de cor, dans, teatru, șezători literare.
”Aici și-a transformat atelierul într-o adevărată școală de pictură religioasă, cu ucenici, calfe și lucrători, având multe comenzi de pretutindeni și fiind foarte cunoscut în toată regiunea, mai ales că era o figură activă și în viața publică a Bocșei. Casa lui Filip Matei a devenit un centru de cultură și de acțiune românească” (Dr. Aurel Cosma, Pictorul bisericesc Filip Matei. 1853-1940, în: Mitropolia Banatului, an XXVIII, 1978, nr. 1-3).
”Bocșa a avut tradiție în măiestritul picturii. În veacul al XVIII-lea diaconul Vasile a înființat la Bocșa Montană o școală de pictură. Această inițiativă este continuată de pictorul academic Mihail Velceleanu care a executat în primul rând comenzi de pictură bisericească, murală, iconostase, icoane pe lemn sau pânză și steaguri. […] Avem informația potrivit căreia Filip Matei fusese elevul lui Velceleanu.( vezi Ioan B. Mureșianu. Colecția de artă religioasă veche a Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului. Timișoara: Editura Mitropoliei Banatului, 1973). Atât de la Popovicii din Oravița, din colaborarea ulterioară cu academicii Nicolae Popescu și Mihail Velceleanu, Filip Matei a devenit cel mai productiv pictor de opere religioase. Prin deschiderea propriului atelier la Bocșa, Filip Matei a pus sfârșit unei epoci și anume aceea a sistemului diletant. În atelier i-a avut pe unii parteneri, pe alții ucenici: Gheorghe Marișescu, Ștefan Lazăr, Iosif Liuba, Nicolae Popovici, Mihai Spineanu, Iosif Matei, apoi Ioan Zaicu.”(pr.dr. Valentin Bugariu. Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice. Arad: Editura Tiparnița, 2017, p. 7-8).
Filip Matei era prieten şi adesea vizitat de Iuliu Maniu, Brediceanu şi alte personalităţi ale vremii. În timpul ocupaţiei austro-ungare a luptat pentru cultura românească, vasioveană în special, pentru păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare româneşti. Aduna oameni, îi îmbrăca în costum naţional românesc şi defilau cu carul cu boi. În perioada Unirii principatelor, pictorul a scos şi a pus pe această casă tricolorul, fapt pentru care a fost arestat.
”Prin grija sa a luat ființă ASTRA la Bocșa, iar prin curajul său de a satiriza în scris stăpânirea maghiară a fost condamnat și a suferit detenție în Köbánya, unde erau întemnițați cei cu delicate de presă.”(Gheorghe Jurma și Vasile Petrica. Istorie și artă bisericească. Biserici din Protopopiatul Ortodox Român Reșița. Reșița: Timpul, 2000, p. 187-188).
Despre prietenia sa cu Brediceanu aflăm consemnat și în monografia Igrișului realizată în 2009 de către inginerul Florea Jebelean, care, de altfel, conturează un real portret al moalărului:
”Bocșa era fieful electoral al lui Coriolan Brediceanu. Această cisrcumscripție a reprezentat-o el ca deputat în parlamentul maghiar de la Budapesta. Centrul său de acțiune era casa lui Filip Matei, cu care se împrietenise, existând o vădită potrivire de caracter între ei: amândoi erau foarte legați de popor și se bucurau de o largă popularitate. Și Filip Matei ca și Coriolan Brediceanu avea darul de a întreține o atmosferă de veselie în jurul său. A fost un om de glume și de umor, în gen popular, care plăcea tuturor. Purta cu sătenii conversații într-un spirit satiric și critic la adresa celor hrăpăreți, egoiști și vanitoși, la adresa celor care huzureau în dauna mulțimii nevoiașe. Această fire i-a adus prietenia lui Coriolan Brediceanu, tribunul popular din Lugoj.[…] Filip Matei a fost un însuflețit luptător pentru unire și pentru drepturile poporului român. Acționase înainte de primul război mondial în Partidul Național Român alături de dr. Valeriu Braniște, de Coriolan Brediceanu, de protopopul scriitor Mihail Gașpar și de ceilalți fruntași ai vieții publice. La alegerile de deputați din anul 1906 pentru parlamentul din Budapesta, Filip Matei a avut curajul să arboreze steagul tricolor pe casa sa, unde era centrul de acțiune electorală a lui Coriolan Brediceanu.”
Un asemenea om n-ar fi putut sta departe de evenimentele de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. La Adunarea Națională pentru Unire, la 1 decembrie 1918, Filip Matei a fost la Alba Iulia în fruntea unei delegații de țărani din zona Bocșei, ca reprezentant al ASTREI bocșene. Prietenul său, Aureliu Novac, (el însuși un personaj deosebit al Vasiovei lui Tata Oancea, fiind dirijor al corului ”Doina” din Vasiova, autor de poezii și, după Marea Unire, primul țăran senator, apoi primar al comunei Vasiova) consemnează în pagini de jurnal, sub titlul de ”Amintiri din viața pictorului și prietenului meu de suferință Filip Matei”, despre acest eveniment:
”În anul 1918 Filip Matei reușește să ajungă la Marea Adunare de la Alba Iulia; de aici ne-a adus versuri și melodii, cântece noi pe care le-am învățat în casa lui cu corul de adulți și copii, pe care le-am cântat la primirea ostașilor români (1919). Am făcut demonstrații defilând cu carele cu boi pline de copii și steaguri trei culori și cu banderiu de călăreți pe strada principală de la Bichiștin până la Podu Mare la Bocșa Montană și îndărăt. A fost o bucurie de nedescris. Bătrâni, tineri, copii toți cântând cu lacrimi de bucurie: Așa-mi scrie prin Românu/ Așa-mi scrie prin Drapel/ Că românu liber este/ Soarta și-o dispune el./ De la Tisa pân’ la Nistru/ Una este glasul nostru/ O frenetică strigare/ Ura, România Mare!/ Mureș, Mureș, apă lină/ Nu mai curgi tu-n țară străină/ Că izvorul tău răsare/ Azi în România Mare!/ Și te-ntorci la Seghedin /Loc de-amar și de suspin/ Ș-apoi pleci îngândurat/ Cu apa Tisei amestecat/ Și cu Dunărea bătrână/ Vă luați cu toții de mână/ Pân’ la Marea Neagră largă/ Dorule, aleargă, aleargă!/ Și cu apa Nistrului/ Faceți semn hotarului/ Unei țări mândre sub soare/ Ura, România Mare!
Am scris versurile aduse de Filip Matei de la Alba Iulia ca amintire de acele vremuri istorice înălțătoare și de neuitat. Alături de Filip Matei ne-am bucurat în toamna anului 1918 și am trăit zile mărețe și pline de însuflețire pentru visul nostru împlinit – Unirea cu România.”
Pictorul Filip Matei a murit în 1940 în Bocşa Montană, n-a avut copii, a trăit şi a murit sărac; a fost înmormântat în cimitirul din Bocşa Montană de Dimitrie Zgriban, învăţător pensionar din Bocşa, rudă cu cea de-a doua soţie a pictorului.
Tata Oancea îi scrie un necrolog în revista ”Vasiova” (an XII, nrii 2-4. Timișoara 15 ianuarie – 15 martie) intitulat ”La moartea pictorului și auritoriului Filip Mateiu” și datat: Timișoara 3 februarie 1940. În acest necrolog, între altele, consemnează și acest puternic naționalism al pictorului:
”Luptător fanatic pentru idealul românesc. N-a fost nici o serbare, nici o mișcare românească, la carea dânsul să nu fie fost primul, și cu vorba și cu fapta. Mână dreaptă a lui Brediceanu și Braniște și Maniu și Vaida și Vlad. În preajma alegerilor nu mai cunoștea hodină și pace. A fost în nenumărate rânduri președintele vestitului cor ”Doina” din Vasiova, apoi președintele Corporației meseriașilor din Bocșa Montană și Vasiova, corespondent al despărțământului ASTRA din Sibiu, etc, etc.”
Filip Matei a pictat interiorul bisericii din Vasiova precum şi alte biserici din Banat (exemplu din imediata apropiere: Ocna de Fier, Biniș, Ramna).”Pictura bisericească a lui Filip Matei a fost extrem de prolifică și bogată în creații de tablouri religioase, de iconostase în ulei executate pe pânză și apoi cusute pe prapori, de icoane pictate pe lemn și chiar pe sticlă, și de alte forme de artă cerute de popor.” (dr. Aurel Cosma în op.cit.)
În 1930 Filip Matei vinde casa din Vasiova – str. Tudor Vladimirescu nr. 82 – plugarului Mircea Petru, bun gospodar, pentru o importantă sumă de bani. Acesta a lăsat-o moştenire unicului său fiu Iosif, care, căsătorindu-se cu Maria, au avut patru copii: doi băieţi şi două fete. Unul dintre băieţi a murit ceilalţi rămânând în Vasiova în continuare: Nicolae în casa părintească, iar celălalte două surori căsătorite în Vasiova: Vârdău Elena şi Laslo Maria.
În 2007 ing. Segărcean Petru din Bocşa Română cumpără o parte a casei, o restaurează şi deschide o farmacie, însă parfumul acelor vremi este păstrat: domnul Petru Segărcean a angajat un pictor profesionist să restaureze “urmele” lăsate de Filip Matei şi a fost de acord şi cu amplasarea unei plăci comemorative, conştient fiind de valoarea, mai ales culturală, a acestei “case de cultură” a anilor 1877 – 1930.
În aprilie 2001 Biblioteca “Tata Oancea” Bocşa a organizat un Medalion Filip Matei care a cuprins un simpozion : “Filip Matei şi şcoala de pictură de la Bocşa”, precum şi o vizită la casa acestuia. Atunci s-a vorbit despre viaţa şi activitatea pictorului, despre munca desfăşurată în domeniul cultural – artistic şi din acestă manifestare a rămas un film realizat de Vasile Bogdan de la TVR Timişoara. În 2007, tot la propunerea bibliotecii bocșene, Consiliul Local a aprobat amplasarea unei plăci comemorative pe casa lui Filip Matei, de astă dată împărţită între două familii, uşor modernizată, iar dintre picturile / zugrăvelile viu colorate lăsate de Filip Matei nu au mai fost păstrate decât cele de pe tavan, expuse publicului care trece pragul farmaciei vasiovene.
În anul 2017, Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești, Centrul pastoral-misionar Bocșa, coordonator. pr. Doru Melinescu, a gândit realizarea unei expoziții de icoane vechi, icoane reprezentative ale unor biserici din acest centru. Astfel, în 19 mai 2017, la Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” din Bocșa a fost vernisată o frumoasă expoziție intitulată sugestiv: ”Icoana, fereastră spre cer”. Cele 57 icoane vechi provenite din parohiile Centrului pastoral-misionar Bocșa purtau semnătura unor iconari cunoscuți, între care și Filip Matei. Cu acest prilej, am avut bucuria să admirăm, chiar să pipăim icoane realizate de Filip Matei, să simțim parfumul vremurilor vechi, dar, mai ales, sfințenia rugăciunilor de sute de ani și încărcătura spirituală deosebită.
În încheiere voi apela tot la Aurel Novac și voi cita fragmentul care încheie jurnalul său cu privire la Filip Matei, deoarece mi se pare extrem de potrivit în contextul omagierii celor 165 de ani de la nașterea pictorului în acest 2018 – anul Centenarului Marii Uniri:
”Pictorul Filip Matei a fost un om de cultură aleasă, i-am fost prieten și amândoi am suferit în temniță unde am descoperit sufletul lui românesc pătruns de dragoste de neam și țară. Fie-i țărâna ușoară și memoria să-i rămână neuitată!”
Bibliografie:
Aurel Novac, Amintiri din viața pictorului și prietenului meu de suferință Filip Matei, 23 ianuarie 1969. Mss. dactilo. în fondurile Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea” Bocșa;
Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000;
Gabriela Șerban: ”Știi, aici era pe vremuri casa lui Filip Matei…” în: ”Bocșa culturală”, an. V, nr. 7-8-9/ 2004;
Oameni şi locuri din Bocşa./ Iosif Cireşan Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa. TIM. 2006;
Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008;
Igriş: monografie/ Florea Jebelean. Timişoara. Mirton. 2009;
Cărăşeni de neuitat III/ Petru Ciurea, Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2010;
Cărăşeni de neuitat XXII/ Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa: 2013;
Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa – istorie și cultură; 30);
Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice/ preot dr. Valentin Bugariu. Arad: Editura Tiparnița, 2017.
UZPR CARAS SEVERIN 