După cum ne-a obișnuit deja, în pragul unor sărbători importante pentru nația română, prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu vine cu câte o tipăritură de excepție, pe cât de interesantă, pe atât de necesară.
Așa se întâmplă și de această dată când, în întâmpinarea sărbătorii jubileului Marii Uniri de la Alba Iulia (1918 – 2018), Nicolae Danciu Petniceanu înmănunchează o serie de medalioane ale unor însemnate personalități participante, într-un fel sau altul, la făurirea Marii Uniri din 1918, într-un veritabil volum, frumos ticluit și interesant construit, intitulat sugestiv ”Medalioanele Unirii”.
Cartea se deschide cu un ”Îndemn – Închinare” adresat de ”scribul” Nicolae Danciu Petniceanu direct cititorului, dar și un fel de argument, caracteristic, de-altfel, românului și patriotului Nicolae Danciu, menit să îndemne la cinstirea miilor de eroi care au luptat pentru unitate națională: ”Cititorule, haidem să pășim în Sanctuarul Neamului Românesc, cu pași mărunți pentru a nu tulbura somnul celor din Lumea Umbrelor, să călcăm pe vârful picioarelor, purtând un pui de lumânare în căușul palmelor, pentru pomenirea celor mulți. Neamul românesc a trudit și a pătimit schingiuiri și claustrări în temnița ”Stea” din Szeghedin, pentru un vis al lor și al străbunilor lor: ROMÂNIA MARE!”
Apoi, ca un adevărat român preocupat de istoria, de limba și de cultura poporului său, prozatorul și cercetătorul Nicolae Danciu Petniceanu dedică un capitol acestor noțiuni: ”România” și ”român”, o excepțională incursiune în istoria României și în istoria literaturii române, evidențiind ideea de românitate și frăție a românilor, idealul național: Unirea cea mare!
În paginile cărții sunt evocate personalități precum: politologul Aurel C. Popovici, avocatul Nestor Oprean, pr.dr.Petre-Patriciu Barbu, preotul Ioan Chendi, ziaristul Teodor V. Păcățeanu, avocat și om politic Valeriu Braniște, protopopul scriitor Mihail Gașpar, învățătorul Iuliu Vuia, profesorul Teodor Bucurescu, învățătorul Constantin C. Pava, preotul Iosif Coriolan Buracu, generalul Nicolae Cena, medicul Virgil Nemoianu, dascălul Nicolae Mergea, preotul Gheorghe Tatucu, poetul Cassian R. Munteanu, învățătorul Pavel Jumanca, colonel Ioan Curiță, înv. George Bălteanu, înv. Emilian Novacovici, ”interpretul de cântări naționaliste românești” Luță Ioviță, compozitorul Ioan Vidu, avocatul Petre Nemoianu, preotul greco-catolic Nicolae Brânzeu, pr.dr. Ioan Sârbu și muncitorul Traian Novac. Sunt doar câțiva dintre eroii români care au luptat pentru identitate națională și cărora, în prag de mare sărbătoare a Neamului, scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu le evocă personalitatea și meritul în clădirea României Mari.
Scriitorul și cercetătorul Nicolae Danciu Petniceanu este bine cunoscut pentru volumele sale dedicate ”poetului nepereche”, Mihai Eminescu ( ”Domnul Eminescu sosește iarna”, ”A sosit Domnul Eminescu”, ”Voievodul Mihail”), pentru volumele dedicate unor bănățeni aleși precum lingvistul Paul Iorgovici (lumina de la Vărădia”), rapsodul Dumitru Popovici-Iena (”Rapsodul din Țara Almăjului”), haiducul Petru Mantu ( ”Mantu”), muzicantul Ion Luca Bănățeanu (”Orfeu s-a născut în Banat”) și alte multe asemenea volume ”zămislite din dragostea sa incurabilă de Banat și bănățeni” (spunea jurnalistul Constantin Vlaicu), cât și dintr-un patriotism sănătos și demn de laudă (”La Țebea cerul este tricolor”, ”Cântece de pe spada Iancului”, ”Cei trei din Piața Amzei”, ”Lacrima de taragot”, ”Vrăjitorul din Almăj”, ”Comandorul român”, ”Prizonierul ringului”, ”Trupa Pascaly și logojenii”, ”Stele-n Panteon. Istorie culturală din Banat”, ”Altarul cărții”, etc.).
De asemenea, Nicolae Danciu Petniceanu este unul dintre cei mai prolifici scriitori bănățeni, unul dintre importanții prozatori ai acestui colț de țară, și un harnic cercetător al Banatului cultural, spiritual, istoric.
De remarcat este și activitatea sa editorială și publicistică, fiind realizatorul și inițiatorul unor importante cărți, reviste și publicații de cultură din întreg Banatul: gazeta ”Anotimpuri literare”, periodicul ”Vestea” de Mehadia, revista ”Eminescu”, revista ”Vrerea” și revista ”Icoane bănățene”, precum impresionantă este activitatea sa ca președinte al Societăţii literar-artistice „Sorin Titel”. Din această postură, omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu reușește să reașeze pe harta culturală a Banatului nume aproape uitate, scoate la iveală fapte și personalități care fac cinste țării și culturii acesteia. Numeroase sunt plăcile omagiale sau comemorative confecţionate, montate şi dezvelite creştineşte în memoria unor importante personalități sau evenimente din localitățile Banatului nostru.
La un autor cu o astfel de activitate complexă și relevantă pentru istoria culturală din Banat era previzibilă realizarea și a unui astfel de volum precum cel al ”Medalioanelor Unirii” (apărut la editura Mirton din Timișoara, 2017), Nicolae Danciu Petniceanu marcând, așa cum se pricepe cel mai bine, prin tipărituri, evenimentul, de altfel, foarte important, al jubileului Unirii de la 1918. Evident, patriotul Nicolae Danciu Petniceanu iși încheie cartea cu un ton mâhnit, caracteristic combatantului în care se întruchipează adesea în scrierile sale, fie din postura de scriitor, fie din cea de jurnalist, făcând aluzie la ”ciuntirea” României: ” Așa s-a făurit România Mare… Cei din morminte, luptătorii despre care am vorbit în altă parte a cărții, au dormit somnul de veci în tihnă, în tihnă doar o vreme, până în 1940, când România Mare a fost ciuntită de coropișnițele din Vest și de cele din Est. Doamne, cât vor mai curge lacrimile pe obrazul românilor?”
Cel din urmă capitol al cărții este unul dedicat imaginilor – ”Facsimile și iconografie”- , deoarece autorul este de părere că o investigație este cu atât mai complexă cu cât include și o fotografie, o imagine. De asemenea, autorul prezintă cititorului și bibliografia la care a apelat în procesul de documentare pentru realizarea volumului.
”Trecutul nostru falnic, în paginile sale/ Ne leagă cu prezentul, ca aurul în zale. / Și noi vedem cum lanțul istoriei se ține …” spune poetul, iar noi spunem că prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu a reușit, încă o dată, să ne capteze atenția cu un volum frumos, cu un volum necesar, cu un volum care-i atestă, din nou, mărturisirea de credință față de țara sa, dar, mai ales, față de bănățenii de pretutindeni și față de Banatul –”nestemată în Panteonul istoriei și culturii române”.
UZPR CARAS SEVERIN 