-Robert STOLZ (1880-1975) IN MEMORIAM

Marți, 25 august 2015, la librăria reșițeană Semn de Carte, în curtea acoperiă de viță de vie, au răsunat valsuri și arii semnate de ultimul mare compozitor de muzică de operetă al Vienei, Robert Stolz, de la a cărui naştere s-au împlinit 135 de ani.

Evenimentul, moderat de promoterul cultural, președinte al Forumului Democrat al Germanilor din Banatul Montan, Erwin Josef Țigla, a adus pe simezele Semnului de Carte afișe, postere, documente inedite, bustul și bagheta de dirijor cu semnătura maestrului, volumul cu dedicație pentru Opereta Germană reșițeană “Servus Du” semnat de Robert și Einzi Stolz. Organizat de etnia germană a Banatului Montan din respect pentru compozitorul a carui muzică a încăalzit milioane de inimi, programul prezentat în limbile română și germană de d-na prof. Helga Fabri a fost susținut de corala Franz Stürmer dirijată de prof. Elena Cozâltea care a interpretat melodiile semnate Rober Stolz “Drei Rosen” și „Adieu mein Kleiner Gardeoffizier”, de Marianne Chirilovici cu “Mein Liebeslied muss ein Walzer sein” si „Zwei Herzen im Dreivierteltakt” și de Elena Cozâltea cu „Im Prater blühn wieder die Bäume”.

Momentul emoționant al serii a fost mărturia Mariannei Chirilovici, parte de istorie culturală trăită aici, la Reșita, cea care a cântat în Opereta germană din orașul de pe Bârzava: “Pot spune că am cunoscut muzica lui Robert Stolz chiar înainte de a ști cine este. Melodiile lui erau atât de cunoscute și se transmiteau ca niște piese din folclor. Mama mea îmi cânta adesea Auf der Heide bluhn die letzen Rosen sau Im Prater blühn wieder die Bäume, Frag nicht warum ich gehe și multe altele. Mult mai târziu am luat cunoștință cu câteva din creațiile acestui mare compozitor. Robert Stolz este considerat ultimul mare compozitor de operetă și a scris enorm de mult: 50 de operete, peste 1000 de cântece și a compus muzica la aproape 100 de filme.https://i1.wp.com/semndecarte.metarsis.ro/wp-content/uploads/2015/08/cop1.jpg

In anul 1974 Ansamblul de Operetă Germană din Reșița a pus în scenă Contesa dansului (Balkanliebe -Die Gräfin von Durazzo) compusă în 1921 de Robert Stolz în care am primit și eu rolul de subretă- o dansatoare maghiară pe nume Etelka. La una dintre reprezentații s-a nimerit să fie în sală și un vecin al compozitorului care locuia pe atunci la Viena. El ne-a mijlocit contactul direct cu compozitorul și chiar după, căci doamna Einzi Stolz (soția acestuia) a păstrat legătura cu noi. Poze și afișe de la această operetă se găsesc expuse la Muzeul Robert Stolz de la Viena.https://i2.wp.com/semndecarte.metarsis.ro/wp-content/uploads/2015/08/Robert-Stolz_048b.jpg

La 20 noiembrie 1975 a avut loc premiera operetei La calul bălan (operetă de Ralph Benatzky și Robert Stolz). Am avut norocul să primesc rolul Ottiliei și, alături de Rudi Karlicsek (în rolul doctorului Erich Siedler) am cântat în duet cele mai frumoase arii ale lui Stolz: Die ganze Welt ist Himmelblau (totul în jur este albastru când privesc în ochii tăi), Mein Liebeslied muss ein Walzer sein, (melodia mea preferată trebuie să fie un vals) și Zwei Herzen im Dreivierteltakt (Două inimi în pas de vals). Regizorul a afost Franz Kehr, dirijor Latzi Hunyadi și profesorul Franz Stürmer a instruit corul. Spectacolul s-a jucat de 45 de ori în Reșița și împrejurimi, la Lugoj, Timișoara, Sibiu, Brașov, Sighișoara și a a vut un mare succes. Din păcate mulți dintre colegi au emigrat în perioada următoare în Germania și a devenit tot mai greu să continuăm aceste spectacole de operetă și revistă. Activitatea noastră se apropia de sfârșit. Ultima operetă care s-a jucat la Reșița a fost tot o operetă de Robert Stolz: Der Tanz ins Glück (Dans spre fericire compusă in 1920). Partitura o primise Anton Licker deja în anul 1970 dar nu aveam libretul. Și de data aceasta ne-a venit în ajutor doamna Einzi Stolz care ne-a trimis libretul cu un autograf și o dedicație. La premiera care a avut loc la 31 mai 1981 am avut cu toții parte de o mare surpriză: Robert Stolz ni s-a adresat direct nouă și publicului reșitean printr-o înregistrare pe bandă de magnetofon. .https://i0.wp.com/semndecarte.metarsis.ro/wp-content/uploads/2015/08/Robert-Stolz_083b.jpg

A fost un moment de mare emoție pentru noi cei de pe scenă și pentru tot publicul care s-a ridicat în picioare și, împreună, am cântat melodia: Zwei Herzen im Dreivierteltakt . Sunt momente de neuitat pentru noi reșițenii și Robert Stolz va rămâne mereu aproape de noi și de sufletele noastre. Melodiile lui au dăinuit timpului și ar fi de datoria noastră să le transmitem mai departe, căci ele, de mult, fac parte din cultura germanilor de pe aceste meleaguri”.
Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa a marcat împlinirea a 135 de ani de la naşterea lui Robert Stolz printr-un plic filatelic ocazional şi o ştampilă adecvată, plicuri fiind împărțite celor prezenți la eveniment.
Eveniment organizat de Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin, Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa şi Societatea pentru Cultură „Metarsis” prin librăria Semn de Carte.https://i1.wp.com/semndecarte.metarsis.ro/wp-content/uploads/2015/08/Robert-Stolz_039b.jpg
Expoziţia dedicată compozitorului Robert Stolz a fost organizată cu sprijinul Guvernului Landului Stiria din Austria, cu cel al lui Hans Stolz, nepotul compozitorului, şi cu cel al dr. Herwig Brandstetter, membru de onoare al Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, ultimii doi fiind din Graz, capitala Landului Stiria, Austria.

Robert STOLZ
Dirijor și compozitor de muzică de film și operetă, Robert Stolz s-a născut la 25.08.1880 în Graz Austria și a decedat la 27 iunie 1975 la Berlin. Născut din părinți muzicieni, tata dirijor iar mama pianist de concert, a fost strănepotul sopranei Teresa Stolz. A studiat la Conservatorul din Viena cu Robert Fuchs și Engelbert Humperdinck. Din 1899 a fost dirijor la Maribor, Salzburg și Brno iar din 1907 la Teatrul din Viena unde a dirijat primul spectacol semnat Oscar Strauss- Der tapfere Soldat.
Din 1910 a devenit dirijor și compozitor independent. În Primul Război Mondial, Stolz a fost fost înrolat în armata austriacă. După razboi a scris, în principal, muzică de cabaret. În 1925 s-a mutat la Berlin iar din anul1930 a început să compună muzică pentru filme. Robert Stolz este compozitorul muzicii primului film german cu sunet Zwei Herzen im Dreivierteltakt (două inimi în ritm de vals).

Germania nazistă l-a determinat pe Robert Stolz să revină la Viena dar a rămas activ și pe scena muzicală a Berlinului. Drumurile dintre Viena și Berlin, făcute cu mașina proprie, au fost folosite, de 21 de ori, pentru a transporta, în portbagaj, refugiați politici, în special evrei. Fiind descoperit, muzicianul se mută, mai intai la Zurich iar apoi la Paris unde, în 1939 este arestat ca inamic. Reușește să scape- cu ajutorul prietenilor și, astfel, din 1940 se mută la New York, ducând cu sine valsul vienez. Dupa succesul cu „O noapte la Viena” de la Carnegie Hall, a primit mai multe invitații de a compune muzică pentru spectacole și filme, fiind nominalizat la premiile OSCAR în 1941 pentru Cel mai bun cantec original cu „Valsând în nori” din filmul Parada de primăvară și în 1945 pentru coloana sonoră a filmului “S-a întâmplat mâine”. Din 1946 revine la Viena. În 1952 a început să compună pentru Viena Ice Revue și dedică primele 19 operete pe gheață („Eternal Eva”), Evei Pawlik, campioană europeană la patinaj artictic. În 1970, la 90 de ani Robert Stolz a primit titlul de Cetățean de Onoare al Vienei, și disticția Marea Medalie de Onoare a Vienei, fiind doilea muzician, după Richard Strauss, onorat astfel. A apărut pe o serie de timbre poștale austriece comemorative
În ultimii ani a folosit un baston moștenit de la Franz Lehár, care a fost deținut inițial de către Johann Strauss și conținea inițialele Strauss gravate în argint.
Dupa moartea sa, în Berlin în 1975, Robert Stolz a fost îngropat lângă Johannes Brahms și Johann Strauss II în Cimitirul Central din Viena. O statuie a sa a fost ridicată în Wiener Stadtpark.
Camelia Duca