– Gabriela Șerban – De la „Valea Zânelor” la „Călărețul Roșu”

Vacanța 2018, am hotărât împreună cu soțul meu, să o petrecem în țară. Și, pentru că noi suntem mai plimbăreți, ne plictisim să stăm în același loc, am construit un itinerariu care să ne satisfacă plăcerile și curiozitățile turistice.

Am poposit la Castelul de lut „Valea Zânelor”, o destinație de basm lângă Sibiu, am poposit la Mănăstirea Brâncoveanu de pe valea râului Sâmbăta, la poalele munților Făgăraș,  loc în care am găsit și o extraordinară stațiune – Sâmbăta de Sus, dar, mai ales, ne-am bucurat de muzeul mănăstirii în care am admirat expoziția de icoane ( pe lemn și pe sticlă) multe restaurate sau în curs de restaurare și carte veche. Un tezaur! Incunabule și cărți ferecate, carte veche și rară, deosebit de prețioasă.

Apoi am poposit la Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, de lângă Brașov, vechi lăcaș de cult săpat în piatră, cunoscut și sub denumirea de „Templul Ursitelor”, cu o vechime de aprox. 7000 de ani. Un loc plin de energie și mister.

Nu departe, ne-am plecat genunchii în noua mănăstire Schitul „Sf. Nectarie”de la Șinca Veche, o construcție din lemn care adăpostește o părticică din moaștele Sf. Nectarie, aflată în pădure, sub coama unui deal, un peisaj mirific, tocmai potrivit ca loc de mănăstire.

După ce am dat o raită și pe la faimoasa Cetate Râșnov, ne-am îndreptat pașii spre locuri mai lumești, și anume, în drum spre mare ne-am abătut prin târgul Fierbinți, loc recunoscut din serialul de televiziune „Las Fierbinți”. Fiind fani „Las Fierbinți” nu puteam rata ocazia de a vizita „barul lui Bobiță”.

Într-un final, am ajuns și la Marea Neagră. Stațiunea Eforie Nord. Stațiune frumoasă, dar, din păcate, cam neîngrijită (să nu spun murdară, ceea ce se datorează, în mare parte, puhoiului de turiști veniți din toate colțurile țării).

Apoi Constanța, unul dintre cele mai vechi orașe ale României, cu cel mai mare port din bazinul Mării Negre. Oraș minunat, fascinant, cu un farmec aparte. Nu poți ocoli Cazinoul, chiar dacă e aproape o ruină, tot te fascinează; nu poți ocoli statuia lui Ovidiu, monument aflat lângă portul Tomis, chiar dacă aceasta nu este curățată (toaletată) de mult prea multă vreme; nu poți să nu te plimbi prin parcul de lângă gară și să admiri frumusețea fântânii cinetice  realizată de sculptorul bocșean Constantin Lucaci în 1971, chiar dacă și această fântână este necurățată, este  parțial defectă, dar este admirabilă!

Plaje moderne, marea, uneori calmă, alteori furioasă și agitată, cu valuri dezlănțuite, lume colorată, gustări de tot soiul, băuturi amețitoare și răcoritoare, numai bune sub razele dogorâtoare ale soarelui, toate acestea îți asigură o vacanță reușită și plăcută.

Dacă tot ne aflam în acest habitat geografic numit Dobrogea, am dorit să vizităm renumitele Mănăstiri Dervent și Sf. Andrei, locuri cu mare încărcătură spirituală.

După câteva zile de plajă și bucurie de vreme și drumuri bune, am plecat spre Grădiștea de Giurgiu. Adesea mă aud la telefon cu scriitorul Radu Theodoru. În anul 2014 am avut bucuria să-l și cunosc personal și să-l avem invitat la biblioteca bocșană pentru o întâlnire cu cititorii. Adesea primesc scrisori de la maestru și, evident, material pentru revista „Bocșa culturală”. De curând ne-am auzit la telefon și îmi spunea cât de dor îi este de Banat, de noi, prietenii din această zonă și că, dacă Dumnezeu îngăduie, la anul, în 2019, ne vom revedea. Va veni din nou la Timișoara și, evident, la Bocșa, de care este foarte atașat. La acel moment eu încă nu făcusem un plan pentru concediu. Dar, la momentul constituirii itinerariului, am luat în calcul și o eventuală vizită la Grădiștea, la scriitorul Radu Theodoru, pentru a-i face o surpriză.

Așa că, în 24 august 2018, l-am sunat și i-am propus să ne vedem câteva ore mai târziu. N-am să uit niciodată cu câtă bucurie a reacționat, cu câtă bucurie ne-a invitat și ne-a primit în casa domniei sale, în sanctuarul domniei sale de la Grădiștea. O casă-muzeu, o casă doldora de istorie, un colțișor de Rai, în care viețuiesc doi oameni frumoși: Radu și Stela Theodoru. Doi oameni minunați!

Maestrul ne-a arătat casa, grădina, via, pe care încă o culege singur, la cei 94 de ani împliniți, cele trei birouri de lucru: unul la parterul casei și două la etaj, cărțile care sunt pretutindeni, și, evident, colecția „Bocșa culturală”. O casă desprinsă din basm și un om cât o istorie.

Din casa scriitorului Radu Theodoru n-ai voie să pleci flămând, însetat sau fără un ciorchine de struguri. Dar, mai ales, la plecare ai sufletul plin! Plin de frumusețe, plin de bucurie, plin de prietenie, de dragoste, pentru că asta simți în această casă alături de familia Theodoru.

De aici, maestrul ne-a îndrumat spre Mănăstirea Comana, loc apropiat de sufletul scriitorului, locul în care domnia sa a ridicat o troiță în memoria eroilor neamului și unde, adesea, organizează evenimente culturale, fiind deosebit de activ, în ciuda vârstei.

Ne-am bucurat să vizităm Mănăstirea Comana, mai ales că nu o aveam în vedere, dar ne-a cucerit prin frumusețe și încărcătură istorică. Pentru prima dată am văzut un osuar amenajat în mausoleul din curtea mănăstirii, mausoleu construit în 1932 de Societatea „Cultul eroilor” din București (sub îndrumarea lui Iorga) în care odihnesc ostași căzuți pe aceste locuri în război în perioada 1916 – 1919.

Nici nu se putea altfel să arate locul pe care scriitorul Radu Theodoru îl folosește pentru evenimente culturale, cunoscută fiind cariera sa militară, precum și romanele istorice dăruite cu generozitate poporului român.[1]

Aici a luat sfârșit și vacanța noastră, întorcându-ne spre casă mult mai bogați, cu amintiri unice, cu suveniruri, dar mai ales, cu fotografii din toate locurile colindate și savurate. Iar întâlnirea cu scriitorul Radu Theodoru a fost de poveste! Va trece multă vreme până vom ieși de sub vraja acesteia…

[1] Radu Theodoru, scriitor român și politician cu o îndelungată carieră, s-a născut în 17 ianuarie 1924  în Ineu, județul Arad. Urmează cursuri liceale în Timișoara, până în 1943, an în care se orientează spre o carieră în aviație, în București. Astfel, între 1943 și 1946 urmează cursurile Școlii de Ofițeri de Aviație, ale Școlii Speciale de Aviație, devenind pilot de vânătoare, comandant de escadrilă, instructor de zbor, comandant de companie și profesor de specialitate în cadrul Școlii de Ofițeri de Aviație din Sibiu. Cariera militară a lui Radu Theodoru se încheie cu gradul de maior, în anul 1952. Actualmente, Radu Theodoru are gradul de general de brigadă (aviație) în retragere. Începand cu 1952, decide să se dedice vieții literare, debutând la Sibiu, la cenaclul Orizonturi noi. Ocupă diverse funcții în domeniul artei și culturii în Sibiu până în momentul în care hotărăște să se stabilească în capitală, ocupând funcții în sfera publicistică. Radu Theodoru, unul dintre cei mai sustinuți și promovați autori postbelici, își axează scrierile pe teme istorice, alegând episoade reprezentative, pictate în stil realist, lucrările sale servind ca proză-document. Povestitorul posedă harul descrierii aventurilor datorită talentului său nativ și, deopotrivă, datorită experienței sale de viață, ocupației în aviație și a evenimentelor petrecute de-a lungul carierei sale. Un minus în stilul acestuia constă în paginile caracterizate prin schematism, sub presiunea regimului epocii, cerințelor impuse de regimul ceaușist. Scrierile semnate de Theodoru poartă amprenta dimensiunilor mari, cu evenimente moralizatoare, desfășurate în toate tipurile de spații din natură, transmițând ideologia momentului. A fost distins cu numeroase premii în perioada comunistă. Mai apoi, când n-a fost de acord întru totul cu doctrina comunistă, generalul de flotilă aeriană Radu Theodoru a fost „răsplătit“ de comunişti pentru calităţile deosebite dovedite pe frontul de Est în Al Doilea Război Mondial prin degradare şi concediere. Dar nu a disperat, ci şi-a găsit refugiul în scris şi apoi pe mare. După 1989 și-a virat convingerile politice spre extrema dreaptă, devenind membru fondator al PRM. În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM, Radu Theodoru a fost exclus din acest partid. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Theodoru și https://adevarul.ro/locale/constanta/povestea-unui-mare-erou-razboi-roman-umilit-comunisti-vitejia-aratata-viata-dura-generalului-flotila-aeriana-radu-theodoru-1_5a3be8fad7af743f8d95cb05/index.html)

Opera scriitorului Radu Theodoru:

Roman istoric:

  1. Brazdă și paloș, I și II, Editura Tineretului, 1954-1956, ediția a II-a 1967;
  2. Strămoșii. Editura Militară, 1967;
  3. Editura Tineretului, 1968;
  4. Vol. I-IV, editura Militară, 1980 – 1982, roman distins cu Premiul Academiei Române;
  5. Călărețul Roșu. Editura Albatros, 1976, reeditat în 2009;
  6. Cronică eroică, 1877 – Editura Albatros, 1979;
  7. Vulturul, ediția a II-a, Editura Militară, 1982;
  8. Editura Albatros, 1984;
  9. Pe toți ne cheamă Ursu. Editura Miracol, 2000;
  10. Calea robilor. Basarabia în flăcări. Editura Paco, 2013;

Roman contemporan:

  1. Vol. I-II. Editura pentru Literatură, 1963 – 1967;
  2. Aproape de zei. Editura Militară, 1969;
  3. A sosit ora. Editura Tineretului, 1969;
  4. Nopți albastre. Editura Militară, 1976;
  5. Biografie de război. Editura Eminescu, 1980;
  6. Recunoaștere îndepărtată. Editura Eminescu, 1981;
  7. Preludiul, Editura Eminescu, 1983;
  8. Vâltoarea. Editura Eminescu, 1987;
  9. Misiunea căpitanului X. Editura Globus, 1992;
  10. Roman de dragoste. Biografie de război, biografie de pace. Editura Paco, 2013;

Roman științifico-fantastic:

  1. Steaua de mare. Editura Tineretului, 1966;
  2. Popas în Madagascar. Editura Tineretului, 1967;
  3. Taina recifului. Editura Tineretului, 1968;
  4. Regina de abanos. Editura Albatros, 1970;
  5. Țara făgăduinței. Editura Albatros, 1975;
  6. Călătorie neobișnuită. Editura Militară, 1975;

Nuvele, Povestiri, Microromane de război:

  1. Editura Militară, 1963;
  2. Atac la sol. Editura Militară, 1965;
  3. Dincolo de linii. Editura Militară, 1968;
  4. Escadrila a patra. Editura Militară, 1975;

Povestiri istorice pentru copii și tineret:

  1. Strămoșii. I-IV. Editura Sport-Turism, 1981 – 1983;
  2. Șoimii Moldovei. Editura Tineretului, 1970;
  3. Editura Tineretului, 1970;
  4. Editura Ion Creangă, 1973;
  5. Menumorut, stăpânul Bihariei. Editura Ion Creangă, 1973;
  6. Ion Vodă-Cumplitul. Editura Ion Creangă, 1974;
  7. Cavalerul alb. Editura Facla, 1976;
  8. Călugărenii. Editura Ion Creangă, 1976;
  9. Misiune de sacrificiu. Editura Ion Creangă, 1979;

Cărțile mării:

  1. Noi, ”Mircea” și Atlanticul. Editura Militară, 1978;
  2. Cu ”Hai-Hui2”spre Sud. Editura Albatros, 1980;
  3. Din nou spre sud. Editura Albatros, 1982;
  4. Croazieră contra cronometru. Editura Albatros, 1985;
  5. în luptă cu valurile, Editura Abeona, 1992;
  6. ”Decebal”circumterra, o tentativă refuzată. Editura Yacht Club, 2002;

Literatură politică-document:

  1. România ca o pradă. Editura Alma, 1996; ed. a II-a Editura Miracol, 1999;
  2. Nazismul sionist. Editura Alma, 1997; ed. a II-a Editura Miracol, 2000; ed. a III-a Editura Paco, 2017;
  3. Hungarismul azi. Editura Bravo Press, 1996;
  4. Urmașii lui Attila. Editura Miracol, 1999; ed. a 2-a Editura Paco, 2018;
  5. Învierea lui Iuda. Editura Miracol, 2000;
  6. Mareșalul. Editura Miracol, 2001; Ediția a 2-a editura Lucman, 2012;
  7. România, Românii și Comunismul. Un răspuns documentat la o provocare antiromânească. Editura Lucman, 2009.