Tata Oancea a rămas în memoria oamenilor ca o figură pitorească a Vasiovei şi a Banatului, unic prin unele fapte ale existenţei sale. El este cunoscut pentru ce a însemnat în literatura şi publicistica bănăţeană interbelică, dar mai ales pentru dragostea sa pentru cărţi şi creaţie.
Petru Encovetti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, s-a născut în Vasiova în 29 august 1881 (la acea vreme Vasiova era un sat între localităţile Bocşa Montană şi Bocşa Română) într-o familie de ţărani și a murit în 4 decembrie 1973 tot la Vasiova. Patru ani la școala românească din sat (Vasiova) și doi ani la cea nemțească i-au fost toate studiile absolvite. A fost un autodidact. Pasionat de carte, citeşte extrem de mult, dar şi „colecționează” cărți, astfel reuşeşte să-şi încropească o importantă bibliotecă personală, devenind un adevărat bibliofil.[1]
Înzestrat nativ cu talent, este un adevărat artist: sculptează în lemn (a realizat câteva iconostasuri – la Biserica din Vasiova, la Mănăstirea sf. Ilie de la Izvor etc.), desenează, pictează și… scrie. Scrie poezie, proză, memorialistică.[2]
Se cuvine să amintim volumele semnate de Tata Oancea: Primăvara. 1928; ed. II. Timişoara. 1936; ed. a III-a Arad, 2017; Vara. Oraviţa. 1928. Toamna. Timişoara. 1936; Anotimpuri: antologie întocmită de Mihai Deleanu. Reşiţa. 1970; ed. a II-a Timișoara, 2013; Moartea călugăriţei fără noroc. Reşiţa. TIM. 2010 (Bocșa – istorie și cultură; 21), dar și câteva dintre cele care fac referire la personalitatea lui Tata Oancea: 101 de picături de cerneală/ Petru Vintilă. Bucureşti. C.R. 1973; Ano, Ano, Lugojano: versuri în grai bănăţean. Selecţie, prezentări şi introducere de Gabriel Ţepelea. Timişoara: Facla, 1974; Presa şi viaţa literară din Caraş-Severin/ Gh. Jurma.Reşiţa. 1978; Imediata noastră apropiere / Cornel Ungureanu. Timişoara. Facla. 1989; Un fenomen bănăţean: ţărani scriitori, ţărani gazetari, ţărani compozitori/ Iosif Stănilă. Reşiţa. Timpul. 1994; Descoperirea Banatului/ Gheorghe Jurma. Reşiţa. Timpul. 1994; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin. Reşiţa. Timpul. 1998; Antologia poeziei în grai/ Ştefan Pătruţ. Lugoj. Dacia Europa Nova. 1999; Introducere în viaţa şi opera lui Petru E. Oance/ Cornel Ungureanu. Reşiţa. Modus P.H. 1999; Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000; Vi-l prezentăm pe Tata Oancea. Reşiţa. Timpul. 2001; Semenicul: revistă de literatură, artă și cultură. Serie nouă. Nr. 4/ 2001, Reșița, anul XXIX director Gheorghe Jurma; Tata Oancea şi literatura dialectală a Banatului/ Ştefan Pătruţ. Lugoj. Dacia Europa Nova. 2003; Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan. 2010; Bibliotecile din Banat între 1850-1918/ Ionel Bota. Reşiţa. Timpul. 2000; A doua vârstă a lutului/ Daniel Botgros. Reşiţa. Timpul. 2003; Oameni şi locuri din Bocşa/ Iosif Cireşan-Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa. TIM. 2006; Cărăşeni de neuitat I/ Petru Ciurea şi Falcă Constantin. Timişoara. Eurostampa. 2009; Folclorul şi etnografia în revista „Vasiova”/ Dumitru Jompan. Reşiţa. TIM. 2011; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. I.Meandrele iubirii/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa-istorie și cultură); Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. II. La porțile iadului/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2016 (Bocșa – istorie și cultură); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. III. Codul Vasiova 1929/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură); Antologia literaturii dialectale bănățene Poezie, proză, teatru) 1891-2017. Ed. a II-a/ Ioan Viorel Boldureanu, Simion Dănilă, Cornel Ungureanu. Timișoara: EUV, 2017.
De asemenea, se cuvine să menționăm un excepțional articol apărut în presa bănățeană și, evident, în revista „Bocșa culturală”(anul XVIII nr. 2 (97)/ 2017) intitulat „A venit Tata Oancea să vă aducă lumină”, articol în care prozatorul Toma George Maiorescu povestește Gabrielei Șerban aspecte importante și inedite din viața și parcursul publicistic și scriitoricesc al lui Tata Oancea.
Tata Oancea a trăit întreaga viață înconjurat de cărți și așternând pe hârtie, în sute de jurnale, întâmplările sale de zi cu zi. Datorită acestor jurnale au văzut lumina tiparului, până acum, trei volume realizate de Vasile Bogdan sub titlul: „Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea”, dar și un film realizat de TVR Timișoara (Vasile Bogdan și Diana Trocmaier) dedicat personalității complexe a lui Tata Oancea.[3]
Și-a iubit satul enorm, ceea ce l-a și determinat să realizeze o revistă pe care s-o numească după satul lui ”Vasiova”. „Tata Oancea n-ar fi existat fără „Vasiova”. „Vasiova” nu ar fi existat fără Tata Oancea. Însuși Petru E. Oance a renăscut ca Tata Oancea în paginile revistei. Un adevăr axiomatic, parcă acolo de când cerul și pământul. Niciunde și nicicând un om și o revistă nu par mai strâns, vital legate ca acestea”, scrie Vasile Bogdan în cel de-al treilea volum „Eu, Don Quijote al Banatului: Fantastica viață a lui Tata Oancea”, volum dedicat revistei „Vasiova” intitulat sugestiv „Codul Vasiova 1929”.
Așadar, “opera” sa de bază este revista “Vasiova”, pe care a realizat-o singur între anii 1929 – 1947. Este uluitor faptul că a reușit atâta timp să o susţină cu forţe proprii: a scris articole, a adunat materiale, a executat manopera tipografului şi corectorului, și-a făcut publicitate şi a alergat din loc în loc s-o vândă, s-o distribuie.[4]
Numărul 1 al revistei „Vasiova” a apărut în 1 ianuarie 1929 la Oravița, pe frontispiciul revistei fiind specificat faptul că „redacția și administrația este unde dă Dumnezeu, deocamdată Oravița, str. Principală 55”; tot pe frontispiciu este specificat că „Vasiova” este o „foaie literară” care „apare la 1 și 15 a fiecărei luni sub îngrijirea lui Petru E. Oance”. Abonamentul costa 150 lei pe an sau 6 lei un număr.
Există dosare, unele numerotate şi datate, în care Tata Oancea ţinea evidenţa abonaţilor la revista „Vasiova”. Trei deţin numele persoanelor abonate, iar un dosar conţine numele instituţiilor unde Tata Oancea trimitea revista.
Acest dosar oficial cuprinde anii de apariţie a revistei „Vasiova” 1931-1942, pentru fiecare an fiind întocmit un tabel cu următoarea rubricatură: numele instituţiei, locul, numărul de exemplare şi lunile. Apoi tabelul este ştampilat din locul de unde sunt trimise revistele. Ştampilele conţin locul şi data: ex. Oraviţa. Jud. Caraş 30 Dec. 1931 sau Timişoara 30. IX. 937. Astfel, unele tabele au ştampile din ambele localităţi.
Conform acestui dosar de evidenţă, Tata Oancea a trimis revistele „Vasiova” în toată țara, la instituţii precum: Ministerul de Interne Dir. G-rală a Presei şi Propagandei Bucureşti, Academia Română Bucureşti, Fundaţia Regele Mihai I Bucureşti, Ministerul de Externe Bucureşti, Consiliul de Miniştri Biroul Presei şi al Informaţiunelor Bucureşti, Căminul studenţilor Bucureşti, Cercul academic Bucureşti, Universitatea Iaşi, Biblioteca Ureche Galaţi, Universitatea Cenăuţi, Astra Sibiu, Universitatea Cluj, Insp. Artelor Cluj, Siguranţa Cluj, Siguranţa Timişoara, Siguranţa Reciţa, Tribunalul Oraviţa, Procuror regesc Oraviţa, Jandarmeria Oraviţa, Poliţia Oraviţa, Oficiul Poştal Oraviţa, Biblioteca Centrală Chişinău, Biblioteca R.Fer. I Iaşi, Garnizoana Pieţei Oraviţa. Este vorba de perioada 1931 – 1942. Dosarul se încheie cu o adresă (nr. 161 cenz. din 6 iulie 1943) din partea Prefecturii Judeţului Timiş Torontal, Biroul Cenzurii Presei care dispune următoarele:
„Către Direcţiunea revistei „Vasiova”, Timişoara, str. Mareşal Joffre, nr. 10.
În conformitate cu ordinul Domnului Mareşal Ion Antonescu comunicat nouă cu ordinul Ministerului Afacerilor Interne Nr. 16624/1943, binevoiţi vă rugăm a înainta pe adresa Preşedenţia Consiliului de Miniştri, Serviciul Presei, câte 3 exemplare din fiecare număr al publicaţiei Dvs., imediat după apariţie. Semnează Prefect. Subprefect Dr. M. Marcu şi şeful cenzurii”.
Celelalte trei dosare sunt mai simplist scrise şi conţin numele persoanelor care erau abonate la revista „Vasiova”. Acestea sunt din diverse localităţi, din diverse zone ale ţării. Aşadar, localităţile sunt scrise în ordine alfabetică, iar la fiecare localitate sunt notaţi cu numele abonaţii, tot alfabetic.
Un dosar cuprinde abonaţii din anul 1935, unul din anul 1938, iar unul probabil din anul 1937. Cele trei caiete, că de fapt asta sunt, nişte caiete, sunt prinse între coperţile revistelor „Vasiova”, coperţi care sunt murdare şi destul de deteriorate. În unele cazuri numele persoanelor sunt însoţite de adresă, în special abonaţii din localităţile mai mari, iar în dreptul lor se găsesc tot felul de însemnări: profesie, funcţie, preţuri, număr exemplare, etc. Din păcate, la acest moment, o colecție completă a revistei „Vasiova” se găsește extrem de rar.
„Tata Oancea este o legendă a Banatului. Nu există bănățean care să nu știe niște titluri scrise de Tata Oancea, care să nu fi auzit de el, de revista „Vasiova”, care să nu-l fi cunoscut, văzut, vizitat, prețuit, bârfit…Nu există localitate pe care autorul să n-o fi străbătut, fie cu pasul, fie prin intermediul revistei sau poeziilor sale, nu există eveniment important pe care să nu-l fi prins Tata Oancea în lungul lungii sale vieți, dar mai ales în deceniile cât a editat revista „Vasiova” (1929 – 1947), scrie istoricul și criticul literar Gheorghe Jurma.[5] conchide Gheorghe Jurma.
Tata Oancea –„personaj ciudat, care sparge canoanele, care deschide o breșă în mentalitatea oamenilor de aici” (potrivit lui Gheorghe Jurma) – este cunoscut pentru ce a însemnat în literatura și publicistica bănățeană, pentru arta făurită, pentru dragostea de carte și lectură și pentru că întreaga lui viață a slujit cu devotament acestei cauze mărețe: creația. Nu se temea de moarte. Și dacă întreaga viață a fost un hâtru, pus pe glume și povestind „șozenii”, despre moarte afirma doar: „poate și pământul are nevoie de poezie!”
În acest an s-au împlinit 90 de ani de la apariția primului număr din revista „Vasiova”, iar cei care răsfoiesc această „foaie literară” observă, precum Vasile Bogdan, că „paginile obosite de vreme poartă încă emoția începutului.” Și că „de la prima răsfoire afli cam totul despre ce și cum va fi fost”. Apoi conchide scriitorul Vasile Bogdan: „N-am stat să fac o statistică câte pagini o fi publicat în cei 18 ani de apariție revista „Vasiova”, dar știu că lectura lor nu și-a pierdut niciodată din suspansul și plăcerea investite cu înțelepciune și nativă măiestrie de ziarist ale lui Tata Oancea.”
[1] Ionel Bota. Bibliotecile din Banat între 1850 – 1918. Reșița: Timpul, 2000.
[2] Cornel Ungureanu. Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist, autor al revistei „Vasiova” (1929 – 1947) . Reșița: Modus P.H., 1999.
[3] Vasile Bogdan. „Tata Oancea sau Banatul etern” . În: Bocșa din inimă (vol. I). Reșița: TIM, 2008.
[4] Cornel Ungureanu. Imediata noastră apropiere. Timișoara: Facla, 1980.
[5] Vasile Bogdan. Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. III. Codul Vasiova 1929. Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură).
UZPR CARAS SEVERIN 