INTREPRINDEREA MECANICĂ TOPLEȚ

ORGANIZAREA INTREPRINDERII

Factorii geografici, istorici, economici și politici din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, erau deosebit de favorabili pentru începuturile industriale în această parte a țării. Așezată pe ambele țărmuri ale râului Cerna, pe artera principală de circulație Timișoara-București la numai 10 km de portul dunărean Orșova, străbătută și de pârâul Bârza, cu un debit de 1000litri/sec și o cădere naturală de 27 m, localitatea Topleț dispune de forță suficientă de muncă, oferită de zonele învecinate, preponderent dacă nu exclusiv agrare.

Posesorii de capital au fost atrași de perspectiva unor investiții rentabile, și-au îndreptat atenția spre această așezare, comuna Topleț, excelent amplasată și din punct de vedere al accesului către piețele de desfacere a produselor în întreg bazinul dunărean.

Așa cum atestă documentele de arhivă, în anul 1880 întreprinzătorii Ferdinand Schram și Hermann Schmidt se asociază în construirea unui atelier de ciocănărie.

Situat lângă pârâul  Scârcița , afluent al râului Cerna , acesta este cel dintâi atelier al viitoarei unități industriale. Este locul să menționăm că respectivii întreprinzători erau locuitori ai comunei, descendenți ai unor familii de proprietari care, în perioada 1875-1891, posedau o moară mecanică și o mașină hidraulică multifuncțională, succedând în această calitatea firmei ”Bruder Schmidt” (Frații Schmidt).

Foarte mare pentru epoca respectivă – clădirea însăși avea patru etaje- moara era amplasată pe malul drept al râului Cerna, lângă șoseaua națională, ceea ce îi creea un puternic vad comercial . Aflat nu departe de moară, lângă ”Poarta lui Iorgovan” un pod de piatră îi asigură legătura cu localitățile Topleț și  Bârza, ale cărui ape purtate printr-un canal de aducțiune, cu un ingenios sistem de instalație și de transmisie pe distanța de 553 m, la înălțimea unei case cu două etaje, acționau moara de pe malul drept al râului.

Oricum construirea atelierului de ciocănărie, cu autorizație din partea autorităților , constituie actul de naștere al Întreprinderii Mecanice Topleț.

În evoluție unității, pe parcursul a peste un secol de activitate  (1880-1987), se disting cinci etape principale:

Activitatea economico-industrială a Fabricii ”I.N.Schramm ” în perioada 1880-1918.

Activitatea fabricii  ”Schramm,Huttl și Șchmidt S.p.A”

Activitatea fabricii în timpul celui de al doilea război mondial.

Activitatea unității în perioada de după 23 August 1944 până la naționalizarea principalelor mijloace de producție la 11 iunie 1948.

Activitatea Intreprinderii Mecanice Topleț în anii construcției socialiste.

  1. În anul fondării sale, așadar în 1880, fabrica se rezumă la atelierul de ciocănărie. Uneltele de bază erau ciocanele de fier cu cozi de lemn, atelierul producând diferite tipuri de unelte agricole: sape, casmale, lopeți, săpăligi și fiare de plug. Curând se înființeaza și o secție de șlefuiri a produselor atelierului de ciocănărie, cu ajutorul unor tocile de piatră de diverse dimensiuni.

Sursă de forță motrice era apa pârâului Scârcița, care acționa o roată, în fapt o turbină rudimentară, folosită inițial la acționarea unei mori cu pietre, destinate măcinării cerealelor, abandonată între timp de proprietar. Trei ani mai târziu, în 1883, fabrica s-a extins prin construirea unui atelier de turnatorie, unde se realizau toate piesele de tuci pentru pluguri și mașini agricole, respectiv a unui atelier mecanic. Ambele obiective erau situate pe malul stâng  al Cernei, pe terenul ocupat, actualmente de întreprindere, apariția lor pregătind reprofilarea fabricației pe mașini agricole.

Marile înlesniri create fabricii de către guvernul dublei monarhii habsburgice în privința transportului și desfacerii produselor au determinat creșterea continuă a afluenței clienților străini, fabrica însăși  cunoscând o dezvoltare considerabilă.

Încă la începutul anului 1890, a fost introdusă în fabricație întreaga gamă de tucerie comercială (ciaune, mașini de gătit, țesturi, tocătoare, grătare, cratițe, etc). Împreună cu uneltele agricole ( pluguri, grape, tocătoare de nutreț, tocătoare de sfeclă, batoze de bătut porumb, etc), aceste produse, mare parte exportate în vechiul regat și în țările balcanice, asigură venituri apreciabile proprietarilor.

Drept urmare fabrica își extinde activitatea și în același an 1890 numără deja 200 lucrători angajați, acest fapt situează unitatea industrială din Topleț printre cele mai importante din Banat.

După anul 1903, an de schimbare al administrației fabricii turnătoria ajunge la o capacitate de producție anuală de 1000 tone tucerie comercială, ciocănăria este extinsă și modernizată executând diverse tipuri de lopeți și sape, în formate și dimensiuni specifice nu doar fiecărei țări importatoare ci chiar pentru unele regiuni din aceste țări.

Spre pildă, sunt fabricate sape de tipurile : bănățean format ”BELGRAD”; bănățean format românesc: ”Vidin”; ”Lompalanca”; ” Vratza”; ”Pleven”; ”Siștov”; ”Rozgrad”; Sabatz”; ”Pozarevatz”; etc.

Condițiile naturale oferite de pârâul Bârza au permis construirea în anul 1884 a unei microhidrocentrale cu turbină ”Girard” orizontală, sistem Syncher Wyss Co Lessadorf, de 150 Hp, cu un alternator trifazic de 370 KWA, tensiune 3000V.

În anul 1900 s-a construit o forjă manuală, iar în intervalul 1906-1910 s-au înființat o secție de mecanică și o secție de montaj, pentru care a fost construită o clădire durabilă, din piatră și cărămidă.

Se clădesc magazii pentru materiale și produse finite și un atelier de vopsitorie pentru mașinile agricole.

Fabrica s-a extins îndeosebi pe malul stâng al râului Cerna lângă pârâul Bârza, care asigură forța motrică necesară punerii în funcțiune a instalațiilor.

Aceasta a îndepărtat-o însă de arterele principale de circulație de pe malul drept-șoseaua națională și gara de cale ferată – astfel încât operațiunile de transport devin tot mai anevoioase și mai costisitoare, trecând peste singurul pod existent lângă ”Poarta lui Iorgovan”, pe drumul de legătură cu satele Topleț și Bârza.

Pentru o facilitate accesul direct al produselor fabricii la artera rutieră și feroviară, în anul 1910, s-a construit podul în lungime de 100 m, peste râul Cerna, structurile metalice fiind realizate la Uzinele din Reșița.

În scopul reducerii traseelor și al raționalizării operațiunilor de transport al produselor, materiilor prime și materialelor între gară și fabrică, în anul 1915 a fost montată o linie de garaj peste podul Cerna, în lungime de 100 m, ceea ce permitea deplasarea și staționarea vagoanelor în incinta fabricii pentru efectuarea lucrărilor de încărcat și descărcat.

Cererea crescândă de produse turnate din fontă a determinat înființarea, în anul 1912, a unui atelier de turnătorie, înzestrat cu trei cubilouri și având o capacitate de trei până la cinci tone pe zi. În preajma izbucnirii primului război mondial, fabrica se găsea, așadar, într-un proces de intensă dezvoltare, ajungând la cel mai ridicat nivel de evoluție în prima etapă a existenței sale. Comenzile pentru înzestrarea armatei austro-ungare (grenade, șrapnele, reparații de vehicole rutiere, chesoane, bucătării de campanie, etc) contribuie la extinderea încă mai accentuată a producției, în momentul izbucnirii conflagrației mondiale, deverul intreprinderii cifrându-se la suma apreciabilă de 1,5 milioane coroane anual.

În timpul războiului din cauza poziției sale la limita dintre taberele beligerante, între două fronturi, fabrica nu a putut beneficia de furnituri militare, care să-i asigure pe mai departe dezvoltarea. Intrând în zona teatrului de operațiuni, intreprinderea a fost în mare parte distrusă, astfel încât timp de aproape un an, își încetează activitatea.

  1. După încetarea războiului, fabrica și-a reluat activitatea, s-a refăcut rapid și a întrecut curând, sub administrația românească instalată în urma săvârșirii actului de justiție istorică de la 1 Decembrire 1918, nivelul dezvoltării antebelice.

După adunarea generală din 28 Martie 1920, societatea ia denumirea de ”Schramm Huttl și Schmidt S.p.A” și rămâne neschimbată până la naționalizare. Societatea dispune de fonduri circulante în valoare de 4 milioane coroane și de mărfuri reprezentând alte 5,850 milioane coroane, având ca angajați 56 funcționari și cadre tehnice, respectiv 255 muncitori, provenind în totalitate din comuna Topleț și din satele învecinate.

În posesia societății se aflau:

  • o fabrică de mașini agricole;
  • o turnătorie de fontă;
  • un atelier de forjă;
  • anexe industriale și comerciale în comuna Topleț și în orașul Orșova.

Societatea intră și în stăpânirea instalațiilor hidraulice ale unei mori sistematice care a fost distrusă în timpul războiului. Reconstrucția acestor instalații a început abia în anul 1920 cu sprijinul material al Uzinelor din Reșița.

La Topleț se înființează un atelier de reparat locomotive și vagoane de cale ferată, fabrica încheind pentru executarea acestor lucrări un contract cu CFR.

Repunerea în stare de funcționare ale vechilor capacități de producție și realizarea unor noi investiții determină creșterea simțitoare a numărului de personal tehnico-administrativ și al muncitorilor. Concomitent sporește producția și productivitatea muncii ca și volumul desfacerilor către beneficiarii interni și externi ( din Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Turcia, etc). În deceniul al treilea fabrica dispune de o turnătorie de fontă, turnătorie de metale neferoase, atelier de forjă cu ciocane metalice, atelier de presă cu mașini automate și o presă hidraulică, atelier mecanic cu peste 60 mașini-unelte, atelier de cazangerie și atelier de tâmplărie.

În anul 1926 a fost dată în folosință clădirea sediului administrativ al fabricii, iar în 1926 s-a modernizat centrala electrică, prin instalarea unei turbine moderne de tip ”Francis” de 350 KWA, cuplată cu un generator fabricat la Reșița.

Către anul 1930 comenziile pentru efectuarea lucrărilor de reparații la materialul rulant de cale ferată încep să scadă simțitor, fabrica fiind nevoită să procedeze la reprofilarea activității. Astfel că este înființat un atelier de fabricat sobe, un atelier de nichelaj prin electroliză și un laminoar pentru producerea fiarelor de plug care fuseseră importate până atunci din Germania.

Tot în scopul reducerii și chiar al substituirii importului de utilaje de morărit în anul 1933 încep lucrările de pregătire a fabricației pentru valțurile de măcinat grâu și porumb.

În anul 1934 sunt produse deja primele șase valțuri care au reprezentat pentru epoca respectivă un succes deosebit prin parametrii tehnico-economici realizați situându-se la un nivel comparativ cu cele fabricate de către firme de renume din Germania sau Elveția.

În colaborare cu alte intreprinderi Uzina ”Schiel” din Brașov, ”D.Voinea” din București și ”Klug” din Timișoara, fabrica din Topleț a contribuit într-o măsură importantă la întocmirea planurilor de clădire pentru mori sistematice și la efectuarea lucrărilor de montare a utilajelor la benefeciari, făcându-se repede cunoscută în întreaga țară prin calitatea prestațiilor. Cererea și producția de valțuri crește la rândul său rapid, astfel că în 1935 se execută 59 de bucăți iar în1936 se execută 111 bucăți, ajungându-se ca în decurs de trei ani să fie acoperite trei pătrimi din comenzile interne. Extinderea sectorului de articole ciocănite, prin asimilare de noi produse (diferite topoare, târnăcoape, săpăligi) face necesară

modernizarea în 1934 a atelierului de ciocănărie care se mută într-o clădire nouă cu două compartimente instalându-se ciocane cu aer comprimat tip ”Bache”, de mare randament și precizie și două dispozitive pentru presarea muchiei sapelor.

Spre a putea rezista puternicei concurențe din partea uzinelor cu profil similar, fabrica întră în cartelul capitalist ”SOCOMET”. Cerințele tot mai mari de utilaje pentru țesătorii, îndeosebi pentru piața internă, au determinat fabrica să solicite și să obțină o licență de la o cunoscută firmă cehoslovacă pentru războaie de țesut și mașini auxiliare (ratiere). Cu aceste mașini intreprinderea a obținut rezultate deosebite atât datorită execuției ireproșabile cât și datorită performanțelor tehnice realizate.

Un rol esențial în dezvoltarea fabricii în perioada dintre cele două războaie mondiale, în condițiile unei puternice concurențe, l-au îndeplinit fondurile alocate pentru investiții. Pulsul activității fabricii este cât se poate de fidel relevat în evoluția fluctuantă a investițiilor alocate în intervalul 1920-1938.

  • Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a adus schimbări fundamentale în evoluția fabricii din Topleț. Deși la începutul războiului fabrica era, în general, bine dotată și înzestrată tehnic, dispunând de o bază fermă de materii prime și materiale de forță metrică necesară, ca și de personal calificat, faptul că a fost supusă unui sever control militar,  agravează necontenit situația sa economică și financiară. Din lipsă de laminate atelierul de ciocănărie își încetează activitatea la 20 Oct. 1941. Tot în acest an se încetează și activitatea turnătoriei și a fabricii de mașini de morărit.

În iulie 1944 ”Industria aeronautică română” din Brașov a instalat în Topleț o secție și în colaborare cu această secție intreprinderea a început să producă , pentru nevoile armatei chesone de infantarie , bucătării de campanie, grenade defensive din fontă, cărucioare sanitare și de muniții, piese pentru mitraliere, obuze, etc, astfel că în această perioadă producția de mașini și unelte agricole stagnează. A fost o dinamică descendentă a producției industriale a fabricii în timpul războiului.

După 23 august 1944, fabrica din Topleț lucra la întreaga sa capacitate, în conlucrare cu IAR Brașov pentru necesitățile frontului antihitlerist.

  1. După 23 August 1944 și după Conferința Națională a PCR din anul 1945, fabrica din Topleț își organizează activitatea pentru repararea vagoanelor de marfă distruse în timpul războiului și revine treptat de la producția de război la fabricația tradițională, dar, abia după actul de adiționalizare avea să folosească integral capacitățile de producție. În toți acești ani au fost păstrate în profilul de fabricație produsele executate înainte de război: sape, batoze de porumb, tocătoare de nutreț, de sfeclă de zahăr, piese turnate din fontă, utilaj de morărit, etc.

O caracteristică deosebită era aceea că lipsea o activitate tehnologică de pregătire a fabricației, cum, de asemenea, nu se putea vorbi de o organizare a fabricației pe flux, ca atare un asemenea sistem de lucru era operativ însă nu asigura o folosire deplină a capacităților de producție și nici nu permitea generalizarea metodelor înaintate de organizare a muncii.

În 1948, la naționalizare, fabrica avea o putere instalată de circa 300 KWA, constituită din 27 electromotoare. Energia electrică era asigurată de trei turbine hidraulice tip ”Francis”, existau 10 ateliere cu o suprafață de producție de 10.500 mp. Atelierul de turnătorie cu hala de formare și curățătorie dispunea de două cubilouri cu diametrul interior de 600 mm și unul cu 800 mm, având o capacitate maximă de 2 tone pe oră. Prepararea nisipului pentru formare se face cu o instalație formată dintr-un Kallergang și o moară cu bile. Formarea se execută cu circa 1300 modele și 800 perechi forme, iar pentru tăvăluguri se utilizau 200 de cochile. Uscatul formelor și miezurilor se făcea în două cuptoare (unul de 15 mc și unul de 30 mc ) încălzite cu lemne, iar piesele de dimensiuni mari se uscau într-o groapă de 24 mc. Curățirea pieselor turnate se făcea pe o masă rotativă și o tobă de curățat de tip ”durlach”, acționat cu aer comprimat.

Turnătoria asigură și necesarul de piese neferoase (bronz, aluminiu), având un cuptor cu creuzet de 80-140 kg, încălzit cu cocs. Transportul era asigurat de un pod rulant de 3 t cu o deschidere de 6,6 ml și o lungime a căii de rulare de 66 ml, acționate manual. Obiectul de specializare al turnătoriei erau: piese mici pentru mașini agricole și utilaje de morărit, tucerie comercială, tăvălugi pentru utilaje de morărit. Se toarnă fontă pentru cochile fontă dură pentru tăvălugi și fontă mecanică pentru tucerie comercială.

Atelierul de fierărie dispunea de 4 forje cu câte două focuri, cinci cuptoare de preâncălzit piese, cuptoare pentru încălzit și tratamente termice, ciocane, prese, foarfeci, ștanțe, etc.

Atelierul de tâmplărie dispunea de 12 mașini-unelte. Atelierul mecanic, cel de reparat vagoane, ciocănăria, celelalte subunități, dispuneau în general de un număr restrâns de mașini-unelte și aparate de măsură și control din care foarte puține la nivelul tehnic al acelei perioade.

Pentru depozitarea și păstrarea materiilor prime și a produselor chimice existau magazii cu o suprafață totală de 4000 mp. Transporturile interne se executau manual cu cărucioare, cu căruțe, cu vagoane și vagonete.

Vagoanele mari erau trase de boi. Drumurile interioare erau pietruite. În acel an fabrica avea 483 de salariați din care 333 de lucrători, 47 funcționari, 21 maiștrii, 36 de ucenici, 36 de oameni de pază și de serviciu, 9 subingineri și un singur inginer.

  1. După 11 iunie 1948 procesul de reconstrucție, sistematizare, modernizare și dezvoltare al fabricii – denumită după actul de naționalizare ”Intreprinderea Magheru”- constatăm că aceasta a parcurs 3 etape principale:

-prima etapă, de refacere și modernizare a capacităților și instalațiilor existente în vederea eliminării locurilor înguste apărute în procesul de producție ca urmare a trecerii la o producție planificată, în conformitate cu necesitățile economiei naționale (1948-1955);

-a doua etapă (1956-1975), constitue etapa sistematizării, modernizării și dezvoltării fabricii în baza studiului de sistematizare elaborat de IPROMET București;

-a treia etapă (1976-1986) se caracterizează printr-o puternică dezvoltare și modernizare a intreprinderii în vederea reprofilării producției de mașini de ridicat și transportat.

Pentru asigurarea bazei energetice se consolidează canalul de aducțiune al apei și toate instalațiile de alimentare cu apă a uzinelor, se extinde și se modernizează atelierul de turnătorie prin construirea unui nou cubilou cu ventilator și sunt achiziționate utilaje pentru secțiile de producție, precum și motoare electrice.

Sunt refăcute rețelele transportului intern, se întocmesc planuri de revizie și reparații capitale pentru toate utilajele și instalațiile din dotare. S-a construit o hală pentru confecționat cuțite și site necesare pentru mașinile de tocat carne, în vederea valorificării deșeurilor.

După anul 1954, atelierul de turnătorie este supraînălțat și acoperit cu tablă, asigurându-se o ventilație și un iluminat corespunzător, atelierul de forjă este supraânălțat și acoperit cu tablă, uscătorul de cherestea este extins și dotat cu o instalație modernă de uscare, se trece la raționalizarea și modernizarea transportului intern. Începând cu anul 1986 fondurile de investiții sunt dirijate pentru asimilarea și dotarea cu noi mașini și utilaje de înaltă tehnicitate, atât pentru industria alimentară și de morărit cât și pentru utilaje agricole.

În vederea modernizării turnătoriei, s-a realizat cu forțe proprii mașina centrifugală de turnat tăvălugi. În anul 1957 este pusă în funcțiune o hală cu două trasee în care este organizat un atelier de prelucrări mecanice și un atelier de montaj final, cu o suprafață totală de 4000 mp, este pusă în funcțiune centrala termică cu 7 cazane și rețele interioare de distribuție, a fost construit un atelier de sculărie, o vopsitorie și o centrală de compresoare. Se îmbunătățește transportul intern și se mecanizează operațiile de încărcare-descărcare, în ateliere se folosesc electrocare și electrostivuitoare, se lărgesc liniile de garare, asigurându-se o nouă legătură cu stația CFR.

Sarcinile deosebite ce au revenit intreprinderii pe perioada 1976-1986, privind creșterea volumului producției și diversificării sortimentelor de mașini și utilaje pentru industria alimentară și reprofilarea pe utilaje de ridicat și transportat, impuneau o altă organizare tehnologică.

Astfel  din anul 1977 s-a trecut la amenajarea spațiilor de producție destinate fabricației utilajelor de ridicat și a utilajelor pentru industria alimentară . Sânt reconstruite hala de debitare-pregătire, sculărie, tâmplărie, tinichigeria, modelăria, acoperirii metalice, mase plastice, turnătoria de fontă și anexa tehnică, curățătoria, magazia de expediție, SDV (Scule Dispozitive, Verificatoare),  laboratorul și anexa tehnică, atelierul de forjă, tratamente termice și anexa tehnică , este dotat și sectorul de întreținere, realizându-se spații pentru sectoarele de autoutilitări, întreținerea electrică și laboratoare. Se execută căi de comunicație, drumuri și platforme, se lărgește centrala termică, centrala de compresoare, centrala electrică, rețelele de alimentare cu apă, cu energie și cele de canalizare.

Odată cu dezvoltarea capacităților de producție, în această perioadă s-a avut în vedere modernizarea zestrei tehnice și organizarea rațională a fluxurilor tehnologice ca: organizarea fabricației tăvălugilor în flux dotat cu utilaje speciale pentru rifluire și echilibrare, precum și pentru copierea și presarea axelor; înlocuirea unor strunguri paralele cu strunguri de copiat revolver și semiautomate în hala de utilaj de morărit și care vor prelucra arbori, axe, role, bucșe, piese de asamblare; introducerea mașinilor CSIOMATT pentru debitare oxigen prin copiere a tablelor lungi; introducerea pe scară largă a automatelor și semiautomatelor de sudură în locul sudurii manuale; dotarea sculăriei cu utilaje speciale; mașină de rectificat filete, mașină de prelucrat prin electroeroziune, rectificat optic profil, strung de mare precizie, mașină de lipit plăcuțe dure, mașină de ascuțit cuțite electrolitic; introducerea cuptoarelor de inducție la turnătorie; dotarea balelor cu mijloace de manutensiune legate de acestea, cât și la sol, cărucioare electrocare, electrostivuitoare, ascensor de materiale, vagoneți pe șină acționați electric, poduri rulante, etc.

După anul 1980 intră succesiv în producție o serie de capacități de producție cum sunt: o capacitate de 200 tone utilaj specific (autoutilitări și o sală de mașini și utilaje tehnologice pentru industria alimentară, precum și cea de piese turnate, din fontă vandabilă); sunt puse în funcțiune dotările pentru sporirea producției de utilaj de transportat.

Structura producției a cunoscut o serie de schimbări în aceste perioade. În anul 1970 avea următoarea structură : utilaj industria alimentară-21 la sută; mașini și instalații (utilaje) pentru costrucții de drumuri (lame buldozer)-10 la sută; mașini și utilaje agricole -20 la sută; remorcă dormitor-34 la sută; alte produse -6 la sută. În ultimii ani intreprinderea se reprofilează păstrându-se din vechea fabricație utilajul tehnologic pentru industria alimentară-43 la sută, pondere primind producția de mașini de ridicat -48 la sută iar în ultimii 3 ani ponderea cea mai mare având-o grapa cu discuri pentru agricultură.

Reutilarea și modernizarea capacităților de producției existente , darea în funcțiune a noi spații de producție au avut ca rezultat creșterea în ritm rapid a producției industriale. La creșterea producției industriale o contribuție importantă

și-o aduc mereu sectoarele calde; turnătoria de fontă și metale neferoase precum și forja; de asemenea atelierul de sculărie care asigură întreaga producție de SDV-uri, atât pentru produsele din fabricația curentă cât și pentru produsele nou asimilate; și atelierul mecano-energetic care asigură funcționarea în bune condiții a întregului parc de mașini și instalații din dotare. Creșterea producției marfă a înregistrat în perioada 1976-1986 o creștere spectaculoasă, datorită creșterii producției sortimentului de utilaj tehnologic pentru industria alimentară -sortiment cu tradiție  de aproape 50 ani, a extinderii producției de mașini și utilaje de ridicat și transportat, iar în ultimii ani a creșterii producției la utilajul pentru agricultură-grapă cu discuri. Această creștere a producției globale și marfă reiese clar din graficul reprezentând  ”Dinamica producției globale și marfă în perioada 1960-1986.

Intreprinderea Mecanică Topleț este organizată pe secții și ateliere : atelierul de sculărie; secția de utilaj de ridicat și transportat; atelierul prelucrări la cald; secția de utilaj alimentar și agricol; atelier de întreținere și reparații.

În cadrul secției de utilaj de ridicat și transportat, este organizată și linia de flux tehnologic de fabricație pentru produsul, grapa cu discuri. În cadrul atelierului de prelucrări la cald funcționează un atelier de turnătorie și un atelier de forjă.

Intreprinderea are: Director, Director adjunct, Inginer șef, Inginer șef cu pregătirea fabricației, Contabil șef, șefi de secții, servicii, birouri și este încadrată în gradul III de organizare.

Pentru a scoate în evidență subordonarea secțiilor, atelierelor și compartimentelor funcționale, redăm pe planșă organizarea intreprinderii privind structura de organizare și gradul ierarhic.

Introducerea progresului tehnic, punerea în funcțiune a unor capacități de producție, modernizarea celor existente, asimilarea unor produse de complexitate și tehnicitate ridicată precum și sporirea exigențelor calitative s-au reflectat și în evoluția structurii personalului muncitor.

Intreprinderea are un număr de personal total de 1313, din care:  muncitori 1065; ingineri 50; subingineri 47; tehnicieni 73; maiștrii 27; economiști 14; jurist 1; analiști 4; cadre cu pregătire medie și medie economică 32;

Complexul de măsuri consacrate înzestrării unității cu tehnică modernă, perfecționarea tehnologiilor, au dus la creșterea considerabilă a pructivității muncii, ilustrată elocvent în graficul privind ”Dinamica creșterii productivității muncii în perioada 1950-1986.

La creșterea productivității muncii un rol de seamă l-a avut mișcarea de invenții  și inovații. După anul 1949 în cadrul uzinei se trece la organizarea unui serviciu tehnic. În anul 1950 sunt introduse în fabricație primele 5 produse concepute cu forțe proprii: malaxorul pentru mortar, trucuri de cale ferată forestieră, rollvagoneți, vagoane pentru mină, ferăstraie pendulare. Din anul 1950, asamblarea prin nituire este înlocuită cu sudura, iar la turnarea roților s-a înlocuit oțelul cu fonta și introducând turnarea în cochilă sistem Griffing. În anul 1951 se asimilează produse noi ca: vagoane de cale ferată normală, de 15 tone, destinate transportului de mărfuri, vagoane de cale ferată îngustă pentru transportul de călători, vagoane de cale ferată îngustă, basculante, vagoneți forestieri pentru gatere tip crocodil .

După anul 1953 se introduce montajul pe lotul de serie și specializarea muncitorilor pe operații, se concepe și se execută cu forțe proprii, mașina centrifugală de turnat tăvălugi. La lucrările de tinichigerie se înlocuiește cositorul pur cu un utilaj de lipit. În același timp se execută lucrări de mică mecanizare. Dintre acestea amintim: mecanizarea transportului și ridicării pieselor prin montarea la atelierul sculărie a două dispozitive cu sarcina de ridicare 750 kg, mecanizarea transportului pământului de formare la atelierul de turnătorie, prin executarea unei benzi transportatoare, iar pentru manipularea vagoanelor la uscătorie de forme s-a executat și pus în funcțiune o instalație dotată cu troliu. In prezent toate atelierele de producție sunt dotate cu mijloace mecanizate ( poduri, macarale), iar pentru încărcarea vagoanelor, respectivul sector a fost înzestrat cu o macara  turn. Depozitele de materiale dispun de lifturi și de electrostivuitoare.

Toate suprafețele de producție sunt dotate cu mașini unelte moderne de înaltă productivitate dintre care amintim:

-Mașini de găurit cu diametrul peste 25 mm;

  • Mașini de găurit radiale;
  • Strunguri Carussel;
  • Mașini de alezat și frezat (Borhwerk);
  • Mașini de frezat universale și orizontale;
  • Mașini de frezat verticale;
  • Freze portale;
  • Mașini de rabotat ;
  • Mașini de danturat;
  • Mașini de rectificat exterior și interior;
  • Prese pentru ambutisare, ștanțare de 251-1000 tf;
  • Ciocane pentru forjă;
  • Ghilotină de debitat table;
  • Fierăstraie alternative cu avans hidraulic;

Pentru asigurarea transporturilor  interioare, intreprinderea a fost dotată cu mijloace de transport rapide și eficiente ca:

  • electrocare;
  • motocare;
  • motostivuitoare;
  • motoîncărcătoare;
  • tractoare;

Pentru asigurarea încărcărilor  și descărcărilor, intreprinderea a fost dotată cu o automacara și o macara turn de 5 tf, și alte două macarale capră de 5 tf, pentru manevrarea utilajelor între ateliere și secții, iar pentru manevrarea vagoanelor din stația CFR în intreprinderea pentru încărcări și descărcări intreprinderea este dotată cu 2 locomotive LDH.

Atelierele de producție sunt dotate cu poduri rulante manuale și electrice, atelierul curățătorie este dotat cu monorai, pentru manipularea pieselor grele. Atelierul turnătorie a fost dotat cu un monorai la sectorul de miezuri, de asemenea este mecanizat descărcatul nisipului din vagon, încărcarea în uscător. Pentru transportul nisipului din uscător în atelier există o instalație pneumatică.

Tot pe linia mecanizării lucrărilor grele intreprinderea a mai executat prin autoutilitări:

  • platforma pentru transportul produselor finite;
  • ascensor marfă la magazia centrală;
  • instalație cu vagonet pentru încărcat-descărcat cherestea din uscător;
  • containere pentru deșeuri metalice;
  • mecanizarea transportului și ridicării în atelierul debitare;
  • sistematizarea depozitului de laminate;

Această înzestrare tehnică se justifică prin faptul că se execută o largă gamă de produse de înaltă tehnicitate, de calitate corespunzătoare, astfel principalele produse fiind competitive și pe piața externă.

După anul 1953 fabrica asimilează o gamă largă de mașini agricole și utilaje pentru industria morăritului ca: tararul cu ventilator; mașina de decojit și șmirghel; mașina de decojit Fureka. Din grupa mașinii agricole amintim: moara cu ciocane MCU1, grapa cu colți reglabili cu 2 și 6 câmpuri; batoza de bătut porumb BP 6; combine pentru nutreț; batoza de bătut porumb BP 1,7; batoza de bătut porumb BP 12; batoza de bătut porumb BP40; sortatorul de porumb SP 4 (KLIPPER); moară de cereale combinată cu amestecător MCA; hrănitoare pentru porci cu 12 locuri.

Începând din anul 1963 se trece la executarea utilajului de morărit. Din principalele grupe de produse menționăm: valțuri duble automate(VDA 1025); valțuri duble individuale(VDI 622-822); site plane(SP 612-618); valțuri cu 5 tăvălugi; separatoare(SA 612-812-1212); tararele(SA 1216,TAP 1016); decojitoare(DD 712-714); mașini de griș(MS 5, MS 6), aparate de procentaj(DD 712,714); mașini de griș(MS 3, MS 6); aparate de procentaj(AP 15, AP 20, AP 45); ecluze, valve, circa 150 tipodimensiuni.

Pentru agricultură se execută aici noi tipuri de utilaje ca nivelatoare mecanice; tăvălugi netezi; dispozitiv de format digulețe; o largă gamă de cultivatoare, dislocatoare de sfeclă și mașini de săpat gropi. Se asimilează în fabricație lama buldozer care echipează tractoarele pentru construcția de drumuri. Se execută primele mori cu ciocane pentru furaje MCF 5 și se introduc în fabricație batoza de porumb de mare productivitate BP 40, intreprinderea preia fabricația remorcilor dormitor( RD 8). Se continuă cu diversificarea gamei produselor destinate industriei de morărit: tararul aspirator de mare productivitate(TA 100), iar din gama mașinilor agricole: echipamentul de ridicat din brazdă CRF-20, secțiile de cultivatoare SPS-6 și cultivatoarele purtate universale CPU-4,2. Pentru dotarea fabricilor de ulei din floarea soarelui se realizează: separatorul pneumatic normal SPN, sită control coji și tobă de cojit semințe.

INTREPRINDEREA MECANICĂ TOPLEȚ- 1980-

Anul 1974 marchează o nouă etapă în reprofilarea intreprinderii prin asimilarea în fabricație a unor produse din gama mașinilor și utilajelor de ridicat și transportat ca: poduri rulante electrice sub 5tf, poduri rulante manuale de 5-12 tf, grinzi rulante suspendate până la 5tf. Pentru regularizarea cursurilor de ape, intreprinderea asimilează în fabricație echipamentul hidromecanic cu o gamă de produse ca: grinzi de manevră, batardouri,  piese înglobate în batardouri; se proiectează și se introduce în fabricație o nouă moară cu ciocane pentru furaje(MCG 7). În anul 1978 se asimilează noi utilaje destinate fabricilor de bere ca: instalații de măcinare umedă IMU; mașina de tăiat țepi(MIT); mașina de degerminat malț uscat( MDMU); electromagnet borhot hamei( FBHO); mașina de polizat malț( MPM 5); sita plană pătrată( SPP-817).

În prezent se trece la modernizarea principalelor produse de fabricație curentă, atât cele destinate industriei  morăritului cât și a mașinilor și utilajelor agricole în scopul reducerii consumului de metal și îmbunătățirii parametrilor funcționali. Se mențin în producție mașini și utilaje agricole ca: batoze de porumb mecanice( BP 6M; BP 12M), grape cu discuri  GD 4, utilaj cu producție de serie mare, asimilat pentru fabricație din anul 1983.

Asimilarea de noi produse , reproiectarea celor existente, în condițiile unei tehnologii de execuție moderne, a dus la creșterea competivității produselor pe piața externă. În anul 1956 intreprinderea participă la târguri și expoziții internaționale: la Izmir-Turcia, iar trei ani mai târziu la expoziția din Leipzig-R.D.Germania. După expoziție se și livrează primele valțuri în Turcia. În anii următori uzina participă la târguri internaționale și expozițiile din: China, Japonia, URSS, Iugoslavia, Turcia, Iran, Italia, Spania, Cehoslovacia, SUA, Argentina, Bolivia, Algeria, Maroc. Se exportă cantități tot mai mari de produse pentru industria morăritului, mașini agricole . Dintre acestea amintim: valțuri duble automate VDA-1025, valțurile duble individuale VDI-622, mașini de griș 45/24, tarar 1216, ecluze diferite, decojitoare duble DD 712, DD 714, tăvălugi diferiți ca piese de schimb pentru industria morăritului, exportate în țări ca: URSS, Bulgaria, Albania, Iran, Irak, Turcia, Canada.

Din gama de mașini și utilaje agricole au fost exportate: batoze mecanice pentru porumb BP 6 în URSS, Vietnam, R.S.Cehoslovacia, R.P.Ungaria, Siria, Irak; cultivatoare CP 4.2 în R.P.Ungaria; secții cultivatoare CPI 8 în R.S.Cehoslovacia; lame buldozer în Iran și R.D.Vietnam. Mașini și utilaje de ridicat și transportat( poduri rulante manuale, grinzi rulante suspendate), au fost exportate în R.S.F.Iugoslavia, Siria, Iran, Irak, Somalia, Turcia, R.P.Cineză, R.P.D.Coreeană, Liban, Sudan, etc.

Intreprinderea are înregistrată marcă de fabrică, care se aplică pe produsele fabricate atât pentru nevoile interne ale țării noastre cât și pentru export. Nu există înregistrată nici o marcă de produs.(75)

***PREMISE ALE UNEI DEZVOLTĂRI INTENSIVE***

”La împlinirea unui veac de activitate (1880-1980), pe baza unei analize minuțioase a etapelor parcurse, se poate aprecia, cu deplină îndreptățire, că perioada cea mai fertilă, de un dinamism fără precedent în dezvoltarea capacităților de producție, în ridicarea nivelului tehnic al producției și produselor, în creșterea rodniciei muncii, în folosirea rațională a resurselor materiale și financiare, precum și în sporirea eficienței economice o reprezintă ultimul deceniu și jumătate.

Dezvoltarea întreprinderii mecanice se resimte și în viața social-economică și culturală a localității ca și a zonei ce o înconjoară, contribuind la ridicarea nivelului de trai material și spiritual al oamenilor muncii de pe aceste meleaguri. Este de subliniat că azi peste 76 la sută din personalul muncitor al întreprinderii este localnic, ceea ce face ca peste 50 la sută din populația activă a Toplețului muncește în construcția de mașini, realizând o retribuție medie superioară.

A crescut simțitor numărul apartamentelor construite din fondurile statului, precum și a locuințelor executate din fondurile populației. Din 1970 au fost date în folosință 170 de apartamente și 500 de locuri în cămine, iar 35 la sută din totalul caselor proprietate personală sînt ridicate sau renovate din 1968 încoace. A crescut valoarea mărfurilor desfăcute populației. Nu mai puțin s-a dezvoltat învățământul, azi localitatea are 570 de elevi și preșcolari, ceea ce înseamnă că fiecare al 5-lea locuitor din Topleț urmează o formă organizată de instrucție.

În acest cincinal s-a încheiat pavarea străzilor principale și s-a îmbunătățit gospodărirea comunei. În 1980 existau mai puțin de 20 de familii care încă nu au televizor. Librăria este bine aprovizionată cu cărți, iar la biblioteci numărul cititorilor crește. Dezvoltarea localității a creat condiții ca Toplețul să fie trecut în rândul localităților urbane – în plină transformare, oferind locuitorilor ei condiții demne de epoca marilor transformări pe care le trăim.”

(TOPLEȚ O SUTĂ DE ANI DE ACTIVITATE INDUSTRIALĂ 1880-1980- TIPOGRAFIA REȘIȚA

2244- 1980 Monografie  Coordonator: Gheorghe Răilescu  Colectiv de autori: Avram Constantin, Brătescu Constantin, Dorobanțu Dumitru, Dorobanțu Floare, Firondoiu Pompiliu, Hoatăr Milică, Horvath Alexandru, Popa Ion, Popa Ștefan Pavel, Simion Nicolae, Viericiu Dumitru. )

Uzina de Morărit și Panificație de la Topleț a avut o importanță foarte mare pentru țara noastră, iar pentru localnicii din Topleț și cei din împrejurimi, angajați ai fabricii, a fost pâinea și cuțitul.

Această uzină a fost unul dintre punctele de reper ale industriei cărășene, mult timp fiind singurul producător de utilaje pentru morărit și panificație la nivel național, morile produse aici ajungeau nu doar în țară, ci și în străinătate, fiind recunoscute în întreaga lume!

După anul 1990,  ”Fabrica de Mori de la Topleț” a început să decadă treptat, atât prin pierderea pieței externe, dar și apariției a numeroase fabrici similare în țară. La aniversarea celor 130 de ani de la înființare în anul 1998, SC SEMAG SA TOPLEȚ – cum s-a numit producătorul de mori până la dispariție – era deja în dificultate, însă angajații intreprinderii tot mai sperau că lucrurile se vor așeza în favoarea lor, din acest an începea dispariția morilor fabricate în uzina din Topleț.

Pot spune că  privatizarea acestei fabrici atât de importantă pentru zona noastră a însemnat actul de deces al acesteia, astfel că noii proprietari în loc să vină cu idei pentru dezvoltarea și bunul mers al fabricii ei au început să o vândă bucată cu bucată, au dat-o la fier vechi, fără să le pese de lucrurile care erau încă bune.

Oamenii satului, foștii muncitori și familiile acestora, dar și tinerii care locuiesc în localitate privesc cu părere de rău la locul unde era odată un colos industrial, cel mai important producător de mori din România. Au fost vremuri nemaipomenite, aș putea spune chiar prospere pentru topliceni și nu numai,  vremuri în care orice locuitor al zonei își găsea de lucru în această fabrică,  a fost o perioadă în care toți muncitorii fabricii puteau să-și construiască o casă, să-și cumpere o mașină, să-și întrețină familia nefiind nevoiți să plece peste hotare, puteau să ducă o viață decentă la ei acasă.

Comuna Topleț a avut o creștere economică fantastic de mare datorită acestei fabrici, fapt ce a ajutat-o să cunoască o dezvoltare materială, spirituală, culturală.

Din nefericire Fabrica de mori din Topleț astăzi nu mai există, a rămas o legendă.

 

MARIA ROGOBETE

(DIN MONOGRAFIA COMUNEI TOPLEȚ – MARIA (MIA) ROGOBETE)