”Bucurie mare ai în suflet atunci când cutreieri munții și pădurile, câmpiile și luncile, dar și veselie multă ai când te bucuri de tot ce există în jurul tău”- îmi spunea mereu străbunica noastră Călina Bornuz, născută în comuna Topleț, județul Caraș-Severin.
Oamenii care își petrec copilăria la sat sunt fericiți, eu așa am simțit, și știți de ce? Pentru că stau de vorbă cu anotimpurile, cu apele, cu florile, cu animalele, ei sunt prieteni cu natura și îl iubesc pe Dumnezeu necondiționat. În mine trăiește bucuria de a povesti ce înseamnă să te naști și să trăiești la sat, vreau să spun tuturor că satul românesc reprezintă iubirea, tinerețea, prietenia, aventura! Românii trebuie să iubească viața, să se bucure de tot ce există în jurul lor, în viața lor, în ființa lor, să fie demni, să iubească pământul pe care îl calcă, să fie mereu cu fruntea sus, numai așa putem merge mai departe, numai așa putem dărui lucruri frumoase și altora.
Îmi doresc să știe toată lumea că inimile dacilor, care au supraviețuit pe aceste meleaguri, au lăsat o scrisoare sorții neamului românesc, o scrisoare care a atras atenția destinului, chiar și a istoriei. Spun aceste lucruri pentru că istoria nu poate fi uitată, ea ne redă în fiecare secundă demnitatea, încrederea în noi, în toți românii din țară și din străinătate. Sunt convinsă că frații noștri români plecați peste hotare poartă iubirea în suflet pentru locul copilăriei până la moarte. Mă simt norocoasă pentru faptul că m-am născut în Topleț (Caraș-Severin). Această localitate încărcată de istorie este formată din două sate: sat Topleț și sat Bârza. Frumusețea acestui loc este mereu învingătoare, deseori le spun prietenilor din copilărie, și nu numai, că Toplețul ar putea deveni un punct turistic important în zona Banatului, la mine în inimă fiind declarată deja, de aceea voi spune multe lucruri despre punctele importante din locul copilăriei mele și anume: Sfinxul Bănățean, Morile de apă, Crucea Albă sau Locul la Cruce, Apeductul Podul Turcilor, Podul Mariei Terezia, Păstrăvăriile din Topleț, Iovan Iorgovan, Piciurine.
Sfinxul Bănățean
Este o stâncă imensă, care se află la aproximativ 2 kilometri de Topleț, nici până în ziua de astăzi nu se știe cum a apărut în acest loc. Bunica mea, Damșescu Maria, Dumnezeu s-o odihnească, îmi povestea despre acest Sfinx ca și cum ar fi fost un soldat care apăra comuna Topleț, dar poate că așa este.
Sfinxul Bănățeaneste un megalit de 16 metri înălțime și aprox. 8 metri lățime, un chip cioplit, oamenii din sat au crezut și cred în continuare că este cioplit de Dumnezeu însuși. Mi-aș dori din tot sufletul să fie cunoscută această stâncă antropomorfă. Figura Sfinxului aduce a om calm, bun, misterios, dar cel mai bine seamănă cu un dac. Foarte puțină lume știe de existența acestei stânci interesante, deseori își schimbă fizionomia, în funcție de cum ne mișcăm atunci când ne uităm la el, un misterios. Față de Sfinxul din Bucegi este de două ori mai mare Sfinxul nostru de la Topleț. Sper din tot sufletul că acest monument al naturii să fie luat în seamă și apreciat astfel încât să poată fi vizitat de turiști. El se află chiar în grădina unui localnic din Bârza pe nume Ilie Cernescu, acesta având porțile deschise pentru turiști.
Morile de apă
Acestea sunt opere de artă. Și astăzi când le privesc îmi dau seama că este cel mai scump tablou văzut vreodată, morile sunt pictate de mâinile strămoșilor noștri; pentru mine acest tablou nu se poate vinde niciodată, acolo dorm sufletele bunicilor, străbunicilor, acolo sunt poveștile eroilor topliceni. Aceste mori de apă au ținut piept tuturor vremurilor grele, ele ascund în acele bârne roase de timp istoria unui popor, sunt foarte importante pentru zona Banatului, pentru țară. Cred totuși că într-o zi oamenii de bună credință vor pune umăr la umăr și vor reface, vor repara aceste monumente fascinante ale tehnicii populare.
Morile sunt construite în mare parte din lemn de fag și susținute de piloni din piatră. Au roți orizontale prevăzute cu ciuture din lemn, unele din ele fiind și astăzi funcționale. Practic apa acționează pietrele de moară din punct de vedere mecanic, iar aducțiunea apei se face pe un canal și pe un jgheab de lemn. Una dintre morile de apă din Topleț se află în patrimoniul Muzeului Astra din Sibiu, și pentru acest lucru ne bucurăm enorm fiindcă acest monument reprezintă comuna Topleț.
În copilărie mergeam cu bunica la moară, eu îi căram sacul cu boabe de porumb. Îmi plăcea să mă uit cum se face făina de mălai, bunica îmi povestea despre anumite întâmplări din sat, boabele se rostogoleau în coșul morii…și uite așa stăteam ore în șir în moara cu miros de vremuri. Aceste momente ale vieții ne cimentează omenia, curajul, bunătatea, de aceea nu putem să uităm niciodată aceste lecții de viață. Din informațiile culese de la bătrânii din Topleț am aflat că cea mai veche moară pe Pârâul Morilor esteRâșnița Turcului, situată chiar în gura străzii prin care pârâul își face intrarea în localitate. Această moară se spune că ar fi construită pe la sfârșitul secolului al XVI-lea de un turc stabilit în partea locului, în vremea stăpânirii otomane.Bunica noastră măcina atunci când îi venea rândul, oamenii locului erau și sunt considerați rândași. Iubeam să stau în ”cindă” , un fel de balcon. În Topleț mai sunt încă 5 mori, în Bârza au fost 4 mori care din păcate nu mai sunt. Cele patru din Bârza au fost: două ale lui Fusariu și Omițu, era o moară în fabrica din Topleț, pe apă, și mai era una pe Valea Bârzei, lângă Uzina de Apă.În morile care mai sunt pot spune că încă se macină timpul, în bârnele lor este lumea pură, credincioasă, lumea lui Dumnezeu.
IOVAN IORGOVAN
Cine nu a auzit de povestea voinicului Iovan Iorgovan, cea mai frumoasă Baladă a Banatului, dar și tristă legendă de pe Valea Cernei, de pe pământul Toplețului. Spiritul născut în acest loc divin îmi spune în fiecare clipă a vieții mele că voinicul, haiducul, vânătorul, prințul Iovan Iorgovan, brat de buzdugan, trăiește în noi, în oamenii locului. Acolo, sus pe Iorgovan, liliacul are cel mai frumos miros, datorită lui Iovan Iorgovan Cerna este mereu veselă iar toplicenii liniștiți, ocrotiți, bucuroși și sănătoși, toplicenii sunt oameni buni și harnici.
Ce este Iorgovanul?
Iorgovanul este o stâncă foarte mare care se află la intrarea în satul Topleț și care a devenit o legendă de-a lungul anilor. Povestea lui constă în faptul că un tânăr curajos pe nume Iovan Iorgovan salvează o fată pe care o chema Ana și de care se îndrăgostise. Aceasta era să fie înghițită de un șarpe cu șapte capete, o hidră, finalul este trist, deși Ana este salvată din gura hidrei, voinicul nostru Iovan Iorgovan, brat de buzdugan, alergând după șarpe cade de pe stâncă și moare. Încă se mai văd copitelele calului său la picioarele Podului lui Turcu. Copil fiind alergam prin desișurile Iorgovanului, culegeam florile de liliac și stăteam uitată de mine cu ochii lipiți de cer, simțeam puterea stâncii, îmi plăcea armonia din jur, îmi imaginam lucruri, muștele acelea veninoase care se spune că ieșeau din Peștera Columbacă, acolo unde s-a ascuns balaurul, apoi mai era și câinele pe nume Vijla, o vedeam cu blană alba și ochi verzi…
”Sus, pe Cerna-n sus
Mulți voinici s-or dus
Și toți s-au răpus,
Dar a mai rămas
Un Roman viteaz
Iovan Iorgovan
Braț de buzdugan”
Apeductul ”Podul turcilor”
Nu trebuie să uităm istoria neamului nostru, evenimentele și faptele eroice ale românilor, ale toplicenilor noștri.Ruinele apeducteloreste un important punct touristic, astăzi acoperite cu vegetație sălbatică. Aceste apeducte încă mai supraviețuiesc sub arcadele de cărămidă și piatră încărcate de istorie.
În zona Toplețului s-au dat lupte grele cu turcii. Prin Pacea de la Belgrad, turcii pun condiția abaterii cursului râului Cerna pe apeductul care se mai vede și astăzi. Conform tratatului de pace de la Belgrad din 18 septembrie 1739, turcii reprimeau Orșova după ce o pierduseră prin Pacea de la Passarowitz. Au fost aduși mii de olteni care au reușit cu eforturi uriașe să forțeze Cerna cu măturoaie și diverse vase ca să pună în mișcare o moară pentru a îndeplini astfel condițiile stabilite prin Tratat de către combatanți. Acolo este și Podul Mariei Terezia, din fericire încă mai există un picior din acest pod.
Prin 1700 turcii au trecut Dunărea și au atacat satul Topleț dând foc bisericii și la casele oamenilor. Garda obștească a satului îi așteaptă pe turci la ”Piatra Podului” și îi strivesc cu stânci aruncate peste ei.
Împărăteasa Maria Terezia devine stăpână a acestor pământuri pe care le administrează după model maghiar decretând Banatul ca și cameră provincială. Astăzi încă se mai poate vedea un picior din Podul Mariei Terezia, aici vin copiii aduși de școli să viziteze aceste locuri, lucru care dă o foarte mare importanță Toplețului.
La Cruce
Crucea Albă sau Locul La Cruce se află pe un deal, deasupra satului Bârza, în momentul în care urci acolo îți dai seama că poți să stai de vorbă cu Dumnezeu cum dorești. În acest loc turiștii se încarcă cu energie pozitivă, se spune din bătrâni că în acest loc toate dorințele oamenilor se împlinesc.
Din toate unghiurile satului Bârza poți vedea această cruce, albul ei strălucește în lumina zilei. Este făcută de Ștefan Stănescu și sființită de preotul bisericii ortodoxe din Bârza Bogdan Belu. În acest loc s-au dat lupte grele, au murit turci, au murit topliceni, pentru sufletul lor s-a înălțat Crucea Albă care la început a fost din lemn iar mai târziu din piatră.
Acest loc în care este amplasată Crucea Albă este un loc cu adevărat mirific care merită vizitat.
Crucea de la Ghiaușca
Aceasta se află în vecinătatea satului Bârza și este construită de localnicul Ioan Vulpeș. Pe cruce scrie următoarele:
„Sus, în vârf de Sfânta Cruce
Spicele de grâu legate
Sunt ofranda plugarilor din sat”
Icoana de la Piatra Colibată
Această icoană se află în satul Bârza și este pictată de Urdăreanu Moise, un localnic care a murit foarte tânăr, a fost refăcută mai târziu de bârzanul Gheorghe Fusariu, cantor al bisericii ortodoxe din satul Bârza.
Păstrăvăriile din Topleț
Foarte multă lume din jurul localității Topleț, dar și turiștii care vin în stațiunea Herculane au auzit de ”Păstrăvul de la Topleț”.
În comuna Topleț sunt două păstrăvării, acestea sunt vizitate în fiecare zi de turiști pentru o delicatesă culinară, mai ales în perioada sezonului touristic pe Valea Cernei. Una din Păstrăvării esteadministrată de Ocolul Silvic Băile Herculane, de unde vin să se aprovizioneze atât persoanele fizice cât și juridice. A doua păstrăvărie este privată.
Tot ce aparține de Topleț se poate scrie în Cartea Vieții, în Cartea Timpului, a nemuririi, firul de iarbă din Prilog, floarea de liliac de pe Iorgovan, vegetația sălbatică din jurul Sfinxului Bănățean, bobul de grâu de pe lunca Rachițului, sălciile de pe malul Cernei, fragii de pe Lunca Zapătului, nucile de la Ogașul Viilor, strugurii din Viile de la Pițâgui, smochinele din curtea casei copilăriei mele, casa din Prund, peștii din tăurile Cernei, piciurinele, cireșele de la Culmea Mare, apa vie de la Șiușorul satului, diminețile fericite de pe malul Vidriniacului, serile de la Geanțul Podului de la Turcu, murele de la Nacovlea, nopțile pline de dragoste din poienițele Dranăcului, toate acestea se cimentează și formează un singur cuvânt: Iubire!
Turism în Topleț, turism în sufletele oamenilor, o aducerea aminte despre poezia poetului Gheorghe Băltean a cărei Casă Memorială se află în Topleț, originar fiind din Topleț. Acest poet, învățător la sat, a scris peste 1500 de poezii religioase, a pus bazele noii Biserici Ortodoxe din Jdioara (Timiș), a ajutat la construirea școlii din această localitate, a sprijinit activ și a participat la activitatea renumitului cor bisericesc din sat. Din annul 1916 acest om curajos și iubitor de neam a fost condamnat de către autoritățile austro-ungare la închisoare pentru că a primit și a găzduit soldați români din Grupul Cerna. Topliceanul G.B. a participat la înfăptuirea Marelui Act al Unirii Românilor la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, în calitate de corespondent trimis special al ziarului ”Drapelul” din Lugoj. A ajutat la ridicarea Casei Naționale din Topleț, fiind și dirijor, a instruit corul muncitorilor și al țăranilor care îl alcătuiau, a fost dirijor al Corului Bisericii Ortodoxe din sat. Gheorghe Băltean se semna G.B. în cărțile sale de poezie, așadar Casa Memorială a lui G.B. se poate vizita în Topleț.
CĂLĂTORULE, OPREȘTE-TE!
Oprește-te călătorule!
Oprește-te din drumul tău, și odihnește-te
la poalele Iorgovanului.
Voinicul nostrute va servi cu apă vie
de la Izvorul Tămăduirii,
apoi te va stropi cu parfum de liliac
pentru a-ți da putere să mergi mai departe.
Oprește-te călătorule!
Nu auzi glasul păsărilor rătăcite
în sălciile mironosițe?
Taci și ascultă clipocitul Cernei,
apoi du-te și spală-ți sufletul de păcate
În apa rece a Bârzei.
Oprește-te călătorule!
Oprește-te din drumul tău numit ”Viață”!
Odihnește-te la ”Podul Turcilor”,
numai așa poți răsfoi Cartea Istoriei,
Cartea unui sat frumos
cu oameni curajoși, demni,
oameni buni și credincioși.
Culege mure din brațele ”Soldaților Apeducte”,
apoi urcă poteca ce duce la Cruce.
Oprește-te călătorule!
Acolo, la Crucea Albă, o să dormi liniștit
Maica Domnului te va legăna,
Dumnezeu te va mângâia,
și de vei vrea să înoptezi în sat
porțile morilor sunt deschise,
acolo trăiește istoria, intră și vei vedea
cum se macină timpul,
vei auzi glasul toplicenilor, iar dimineața
să-ți speli negreșit ochii în apa Bigărului.
Stand în cinda morii privește cerul!
Când vrei poți să pleci călătorule,
dar să spui tuturor povestea locului,
Dacă nu, rămâi călătorule, rămâi!
MIA ROGOBETE
UZPR CARAS SEVERIN 