Fire abilă, deschisă, dăruit cu mare sensibilitate, dar și cu disponibilitatea de a învăța din tot ce vede în jur. S-a născut la 9 iulie 1985 în localitatea Prigor, județul Caraș-Severin dintr-o familie de țărani fruntași, harnica, curajoasa și frumoasa Pelaghia – bunică și blajinul și harnicul Ion Călin, bunic. Părinții Maria Sîrbu – inteligentă și predispusă studiului și Ioan Călin, harnic și priceput la toate, blânzi și iubitori de limbă și neam, strașnici în paza dreptății, înțelepți în purtările lor, tari în credință. Cu fapte vrednice de laudă, spre pilda și mângâierea urmașilor. Este de remarcat zbuciumul sufletesc prin care a trecut familia ca urmare a dârzeniei și curajul tinerei mame Pelaghia Calin. Ea a urmat pilda marilor luptători pentru neamul românesc, Anton Golopenția, care moare în închisoare în 1951, Augustin Ștoltz (moare în închisoare la Aiud), cunoscutul partizan Vasile Valușescu care stă ascuns în munții Almăjului 2 ani apoi este prins și condamnat la închisoare pe viață, în anul 1951.
Locul nașterii, Prigorul încărcat de istorie, păstrează încă amintirea luptelor dintre turci și austrieci, germani și ruși, și în același timp de un farmec aparte. Tânărul Liviu a primit încă din copilărie o educație aleasă și solidă, pe care a dezvoltat-o în școlile înalte pe care le-a urmat. A studiat mai întâi la Prigor, în clasele I-VIII. Face la Caransebeș Seminarul Teologic în perioada 2001 – 2005 luându-și Bacalaureatul în anul 2005. Urmează cursurile Facultății de Teologie din Caransebeș în perioada 2005 – 2008. A stat la Caransebeș 12 ani lucrând la Orange SA, apoi vine la Prigor în anul 2012 și se căsătorește cu Maria Velțănescu din localitatea Globu Craiovei. Au un băiat care cere o soră. Liviu a întemeiat o familie creștină care trăiește în rugăciune fierbinte către Dumnezeu, crezând mereu într-o lume mai bună și la acest vis nu renunță niciodată, conform zicerii lui Radu Gyr: ”adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!” de aceea tânăra familie luptă pentru păstrarea valorilor spiritual-culturale moștenite de la strămoși. Ea este un model spiritual și se bucură de prestigiu în comunitate. Ei cred că sufletul și conștiința omului se cer mereu îmbogățite.
Copilăria a petrecut-o alături de frumoasa sa soră, Pelaghia (Laghi) Călin, când aude și învață despre viața țăranilor, haiducilor, partizanilor – luptători antibolșevici precum bunica sa Pelaghia. O ființă abilă care știe să afle căile cele mai propice pentru dezvoltarea și afirmarea conștiinței naționale a românilor. Lasă o impresie deosebită, aceea a unui tânăr manierat, ordonat și înzestrat cu o aleasă cultură. Pasiunea lui pentru viața la țară a început încă din copilăria petrecută în satul Prigor. Iubirea lui pentru locurile natale l-a făcut să vină la Prigor. Liviu a ales între oraș și sat, stabilindu-se în Almăj, ca să-și urmeze visul din copilărie. El nu iubește confortul artificial dat de apartamentul de la oraș, cum fac unii tineri de astăzi care fug de simțul proprietății și de muncă. La domnia sa, chemarea Almăjului nu s-a stins nici o clipă, ci, dimpotrivă, a sporit. Sedus de splendoarea văilor și coastelor unde împărățește Prigorul, Liviu Călin s-a hotărât să-și statornicească aici reședința. A devenit repede un rapsod al frumuseții și bogăției spirituale și nealterate a locurilor. Prigorenii l-au socotit imediat unul de-al lor. Azi lucrează la Primăria Prigor pe postul de casier, cu gândul de a contribui la bunăstarea prigorenilor și almăjenilor prin păstrarea Sfintei Tradiții, a familiei și a credinței strămoșești, creștin-ortodoxe. A venit la Prigor cu gândul să clădească ceva bun. Este interesat și contribuie prin tot ce face la păstrarea românismului, fiind un aprig luptător pentru drepturile politice, culturale și religioase ale românilor. Este un visător pentru că aceasta e structura lui intelectuală și sufletească. De asemenea susține respectarea drepturilor omului prevăzute în Constituția României și Carta Drepturilor Omului. Este un înflăcărat iubitor de oameni și ocrotitor de așezeminte culturale și bisericești. Găsim la el fundamentele unei minți sănătoase: dragostea, înfrânarea și rugăciunea. În Valea Almăjului a găsit spațiul căutat, cu mirific peisaj, vântul, florile, mirosurile, trilurile priveghetorilor etc. E natură. E libertate. Totul respiră viață. Și atunci a ales viața de la sat. Aici se simte acasă. Aici, în acest loc, a dobândit în tăcere darul conștientizării sinelui, precum înaintașii, și a prezenței Lui Dumnezeu, ca o neprețuită avere (comoară). Pentru că astăzi prietenia a devenit o floare rară, tânărul teolog încearcă să arate modelul adevărat de prietenie, atunci când prin slujire jertfelnică este ajutat aproapele, după modelul Mântuitorului, care a slujit tuturor. ”Trăiesc în sat, aici am căminul și tot aici îmi cresc copiii”
Tânărul teolog este un om iscusit, iubitor de liniște, rugăciune și cu înclinare spre cunoașterea trecutului pentru a-l face cunoscut contemporanilor. Este un tânăr cu barba spre alb, cu fața obrazului frumoasă și cu căutătura ochiilor veselă, puțin cam iute din fire, dar iartă ușor și revine la starea cea dinainte.
Liviu Călin este un om cu multe daruri artistice. Conștient că acestea vin de sus, le dăruiește, cât se poate, spre bucuria celor din jur. Încă de mic îi plăceau spațiile deschise, lumina, oamenii, natura în general. De unde înclinația către domeniul artistic – fotografia. Astfel a studiat fotografia. Îi plăcea să fotografieze zona rurală, unde simte că prin ochii și mâinile lui curge lumina, iar prin ființa sa curge ritmul firesc al naturii și al vieții. Pentru că satul românesc face parte din ființa lui, aici surprinde clipe de veșnicie pe care le redă prin arta fotografiei, fiind mândru că prin fotografiile sale face cunoscute frumusețile pământului românesc și a văii Almăjului, ca un tărâm de poveste. Fotografiile lui arată că în România nu găsești doar sărăcie, corupție și mizerie ci și oameni minunați și locuri încărcate de frumusețe și armonie. Ele redau natura în imagini, așa cum marii povestitori: Sadoveanu, Vlahuță, Creangă etc. au surprins în cuvinte natura spațiului românesc. Liviu recunoaște că fotografia îl apropie mai mult de Dumnezeu, Marele Creator al tuturor lucrurilor. Fotografiile lui cheamă locuitorii Almăjului, Banatului și a țării întregi, să-și regăsească tradițiile, să nu uite că valurile și vânturile nu pot clinti stânca cea tare a credinței. Se numără printre păstrătorii României Mari, fiind un demn urmaș al celor care au așezat mai presus de interesul propriu, pe cel al comunității, pe cel național. Fotograf cu vocație, chiar în aceste condiții de pandemie își desfășoară activitatea cu speranța în vremuri mai bune. Fotografiile lui deschid ochii privitorilor spre lume și cer, deopotrivă, care păstrează în lumina interioară picături de rouă, ca o respirație de înger.
Ca fotograf, s-a implicat în toate domeniile, dar face pasiune pentru meșteșugari, meșteșuguri și rezultatul muncii lor. Din fotografiile lui reiese că nu toți meșteșugarii sunt genii dar lucrările lor sunt geniale, ele servesc omului care face legătura dintre cer și pământ. Ele sunt o taină, ele sunt minuni după modelul marelui Creator, ele întrețin sănătatea sufletească și mentală a oamenilor. Meseriașii din trecut, atât bărbați cât și femei, se bucurau de lucrurile făcute pentru oameni, nu pentru bani, care veneau oricum, ca urmare a aprecierii clientului pentru binele făcut. Astăzi, unii meseriași, așa-numiții farisei, au o atitudine care uimește prin egoism, răutate, indiferență și trădare.
Fotografiile și rugăciunea tânărului teolog aduc în comunitate curățirea minții, despătimirea sufletului, ce face ca omul să devină vasul prin care Creatorul varsă în lume darul Său. Cred că fotografiile lui sunt un fel de intrare în voia Lui Dumnezeu, o așezare pe cale. Domnul Liviu Călin își îndeplinește misiunea de funcționar public și fotograf cu responsabilitatea și conștiința unui mare luptător pentru limba și cultura românească, o nobilă misiune.
UZPR CARAS SEVERIN 