IINTRODUCERE
De la reînfiinţare, scaunul episcopal al Caransebeşului a fost ocupat de oameni cu dragoste de Biserica lui Hristos, care prin activitatea lor, au devenit emblematici pentru Banat. Îi reamintim pe episcopii Ioan Popasu (1865-1889) şi Nicolae Popea (1889-1908), ucenicii ai Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna de la Sibiu şi pe episcopul Miron Cristea (1910-1919), devenit primul patriarh al României Mari, ierarhi care în perioada păstoririi lor, au înfruntat politica statului austro-ungar, defavorabilă Bisericii şi instituţiilor româneşti.
Restaurată pentru prima dată prin Diploma Imperială din 6 iulie 1865, Episcopia Caransebeşului s-a impus cu timpul ca o instituţie direct implicată în viaţa credincioşilor ei cu un rol activ în modernizarea şi dezvoltarea vieţii sociale, politice şi culturale din societatea bănăţeană.
Schimbările pe scena vieţii politice din Decembrie 1989. au dus la refacerea unor eparhii care fuseseră desfiinţate în 1948/49. Aşa se face că prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a vrednicului de pomenire Nicolae, Mitropolitul Banatului, în anul 1994 a fost readusă la viaţă Episcopia Caransebeşului cu primul ei episcop Emilian Birdaş (1994-1996), după care a urmat episcopul Laurenţiu Streza (1996-2005), devenit ulterior Mitropolit al Ardealului. Începând cu anul 2006 în fruntea Episcopiei Caransebeşului se află Prea Sfinţitul Părinte Dr. Lucian Mic. care păstoreşte cu multă vrednicie, având multiple realizări în plan pastoral, cultural, social, economic, misionar, edilitar gospodăresc, etc.
Iubitor al trecutului nostru istoric bisericesc bănăţean, vrednicul de pomenire Prof. Universitar Dr. Nicolae Bocşan de la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, ne-a sugerat tema subiectului de faţă, propusă spre cercetare viitorului candidat în obţinerea unui titlu de doctor în istorie bisericească. În mod deosebit îl interesa documente referitoare la fostul Protopopiat al Mehadiei. Am dat ascultare iniţiativei domniei sale şi am pornit la drum, dar surpriza a fost pe măsură. În zadar m-am străduit un timp să descopăr documentele respective dar n-am aflat nimic. Vremurile prin care a trecut Protopopiatul Mehadiei, dar şi celelalte instituţii bisericeşti şi culturale au fost destul de tulburi, la care se adaugă şi dezinteresul multor factori de decizie. După cercetarea mai multor arhive, mi s-a răspuns sec despre Protopopiatul Mehadia nu se mai găseşte nimic sau foarte puţine informaţii. Totul parcă a intrat în mormânt. N-am renunţat uşor la propunerea Prof. Nicolae Bocşan, cu speranţa şi încrederea că într-o bună zi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu se vor rezolva toate. Dintre cei intervievaţi, mare parte mi-au răspuns că ele s-au pierdut odată cu lucrările de amenajare şi construcţie a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier I” când mai multe sate de pe clisură au fost înghiţite de apele Dunării. La rugămintea mea, profesorul mi-a oferit un alt subiect de dezbatere şi anume Biserica şi societatea bănăţeană în timpul Episcopului Dr. Iosif Traian Bădescu (1910-1933), despre care nu se scrisese mai nimic. Tema lucrării a fost dezbătută în ziua de 29 februarie 2009, la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj -Napoca în faţa unei distinse comisii profesorale, dar şi în faţă unui public numeros.
Rămas cu datoria în suflet dar şi cu părerea de rău că la vremea aceea n-am putut oferi mare lucru despre Protopopiatul Mehadiei, desigur n-am căzut în desnădejde şi am continuat munca de căutare şi cercetate cu mai multă sârguinţă, care a dat rezultatele dorite la timpul potrivit Bineînţeles, despre viaţa bisericească a credincioşilor din Episcopia Caransebeşului, cu toate implicațiile ei s-a scris mult şi încă mai este loc. De-a lungul timpului, mulţi episcopi, preoţi, diaconi, istorici, cercetători, lingvişti, distinşi cărturari au lăsat adevărate pagini de istorie a acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu. Față de documentele prezentate în munca du cercetare asupra Protopopiatului Mehadia, pe lângă alţi istorici în domeniul trecutului nostru bisericesc, putem remarca munca profesorului I.D. Suciu şi a cercetătorului dr. Radu Constantinescu în monumentala lucrare Documente privitoare Istoria Mitropoliei Banatului, apărută la Editura Mitropoliei Banatului în anul 1980, Parohiile Eparhiei Caransebeșului a Prea Sfinţitului Părinte Dr. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului şi a Prof. Univ. Dr. Petru Bona du la Universitatea de Vesti din Timişoara, apărută la Ed. Episcopiei Caransebeşului în anul 2012. Pe lângă acestea se adaugă și lucrarea neobositului şi harnicului cercetător Pr. Prof. Dr. Alexandru Stănciulescu – Bârda de la Parohia Malovăţ din Judeţul Mehedinţi Studii şi documente privind Istoria României vol. III Banatul, la Ed. Sitech din Craiova, 2013. Documentele prezentate de Cucernicia Sa, au fost descoperite întâmplător de Pr. Negrescu Sever de la Parohia Eşelniţa din Județul Mehedinţi, cercetate apoi de preotul Alexandru Stănciulescu Bârda, ne oferă date importante despre trecutul Protopopiatului Mehadia. Documentele nedezvăluie evenimente ale timpului, petrecute în viaţa bisericii bănăţene în perioada anilor: 1783 – 1799, până în anul 1865, pe atunci aparținătoare de Episcopia Vârşeţului.
Râvna şi energia tinereţii mi-au fost călăuze ce și-au spus cuvântul pentru mine, ce au dat rezultatele dorite la timpul potrivit. În tot parcursul cercetării mele, am simţit această dorinţă arzătoare, acel foc mistuitor care arde totul în cale pentru aflarea adevărului bisericesc şi istoric. Simțeam o mare nelinişte. Ciudată pasiune! Cei de lângă mine încercau mai mult sau mai puţin să mă înţeleagă în ceea ce doresc să realizez. A trebuit multă răbdare din partea mea de a cerceta cu atâta pasiune de dimineaţa pânăseara târziu, aplecat printre mormane de documente învechite şi prăfuite, multe deteriorate, altele greu de descifrat. Doream să duc la bun sfârșit lucrul început, nimic n-a fost uşor. Am întâmpinat multe piedici, îngrijorarea şi ignoranţa multora care au încercat să mă determine să renunţ. Dar n-am cedat! În schimb am întâlnit şi oameni cu suflete mari care mi-au fost alături, mi-au oferit nu numai dragoste dar şi încredere încurajându-mă să duc la bun sfârşit lucrul început. Pe această cale mulţumesc Prea Sfinţitului Părinte Dr. Lucian Mic care mi-a înţeles pasiunea acordându-mi Înalta binecuvântare şi încrederea în munca de cercetare şi documentare. Mulţumesc pe această cale omului de mare omenie, Prof. Gheorghe Rancu Bodrog, care m-a încurajat şi mi-a oferit o parte din datele necesare pentru întocmirea prezentei lucrării. Eternă şi vie recunoştinţa aduc Vrednicului de pomenire Arhimandrit Caliopie Georgescu – monah prin vocaţie – de la Mânăstirea Lainici, Exarh al Sfintelor Mânăstiri şi Schituri din Oltenia, care mi-a îndrumat paşii în formarea mea sacerdotală de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor, în munca de cercetare şi cunoaştere a trecutului nostru bisericesc, monastic, istoric, cultural, social şi naţional.
Un cuvânt de mulţumire dar şi de rugăciune îl aduc vrednicului de pomenire Ionescu Ion din comuna Mehadia care mi-a oferit o parte din documentele de faţă în schimbul unor avantaje materiale.
Transcrierea acestor documente am efectuat-o între anii: 2005-2011. Redarea lor s-a făcut cu o oarecare dificultate. Pe lângă cuvintele scrise în limba română, am întâlnit multe dintre ele redactate în limbile maghiară, germană şi sârbă. Pentru aceasta a fost nevoie să apelez la mai multe persoane, cadre didactice universitare, cunoscătoare ale acestor limbi, ca ele să fie traduse şi transpuse în limba română.
În limbajul acestor documente am întâlnit multe regionalisme, arhaisme, altele cu o grafie greu lizibilă. Ca ele să fie redate în forma actuală a fost nevoie de multă muncă, răbdare şi perseverenţă, în transpunerea lor în mare parte s-a păstrat limba, graiul şi gramatica timpului de atunci. – Înființarea Episcopiei Caransebeşului a avut loc în anul 1865, de la această dată până când au fost puse bazele tipografiei diecezane în 1885, documentele – respectiv, circularele emise de Episcopia Caransebeșului au fost scrise cu mâna şi înaintate protopopiatelor, care le transcriau spre .a fi înaintate mai departe parohiilor, respectiv preoţilor care luau la cunoştinţă de cele comunicate. Pentru confirmarea de primire a circularelor, fiecare preot trebuia să semneze de data şi ora sosirii ordinului circular care trebuia înaintat mai departe la următoarea parohie. Apariţia tipografiei diecezane din Caransebeş a uşurat mult munca autorităţilor superioare bisericeşti.
Protopopiatul Mehadiei, vechi centru bisericesc din cadrul Episcopiei Caransebeşului, îşi are începuturile din cele mai vechi timpuri. La Mehadia a existat reşedinţa Episcopiei Ad Mediam numită şi Ad Aquae, a primit acest nume datorită aşezării sale geografice şi a apelor termale, atât de minunate şi tămăduitoare de la Băile Herculane. Episcopia a fost înfiinţată de Împăratul Justinian I al Bizanţului (527 – 565), care prin Novella XI, din anul 535, stabilea noua capitală a prefecturii Illyricului, şi acorda prerogativele şi jurisdicţia Arhiepiscopului de Justiniana Prima care se extindea şi asupra multor localităţi din Banat. Se cunosc până la această dată numele episcopilor Petronius, Secundius şi Petru. La Sinodul de la Sardica (344) au participat episcopii Calvus din Castro Martis, Valens din Scythopolis şi Vitalis din Dacia Ripensis. Existenţa ei s-a pierdut în negura timpului.
La reînfiinţare în anul 1865, Episcopia Caransebeşului cuprindea 10 protopopiate, iar în anul 1925 numărul lor a mai crescut cu 1. Tot în anul reînfiinţări, Protopopiatul Mehadiei cuprindea 36 de parohii, iar sub păstorirea Episcopului Nicolae Popea, existau 47, care s-au menţinut şi în anul 1925.
Protopopiatul Băile Herculane a fost reînfiinţat în anul 1994 şi revendică teritoriul fostului Protopopiat al Mehadiei, care vreme de sute de ani până în anul 1928, a funcţionat în această localitate. De la această dată, chiar dacă numele i-a rămas de Protopopiatul Mehadia, reşedinţa sa a fost mutată la Orşova şi a dăinuit până în anul 1949.
Redarea documentelor de faţă reprezintă doar o mică parte din mulţimea de ordine circulare ce trebuie aflate. Multe dintre ele n-au mai putut fi recuperate. Bine că s-a putut şi atât. Cercetările ulterioare îşi vor spune cuvântul. Curaj cercetătorilor, istoricilor, teologilor, doritorilor în munca de cunoaştere a trecutului nostru bisericesc şi naţional. Încă mai este loc. În înşiruirea lor pot fi constatate multe absenţe. Lipsesc cu desăvârşire anii: 1866, 1874, 1875, 1876, 1892, 1907, 1913, 1915, 1916 şi 1917. Chiar dacă sunt citaţi anumiţi ani, sunt prezentate atâtea documente, câte au fost găsite. Din anul 1865, s-a găsit doar un singur document, cel cu privire la Parohia Cornereva, în alţi ani mai multe, dar toate la un loc formează un compus şi oferă date preţioase despre viaţa moral – religioasă, socială, culturală, medicală, învăţământul confesional românesc, organizarea militară şi administrativă a Banatului, cu precădere a Protopopiatului Mehadiei.
Din toate acestea desprindem implicarea Bisericii străbune în actul de păstrare a credinţei strămoşeşti, a învăţământului confesional românesc şi a limbii române. Observăm că la înfăptuirea marilor realizări din viaţa poporului român, un rol decisiv l-a avut Biserica strămoşească prin reprezentanţii ei, preoţii, diaconi şi episcopii din fruntea Episcopiei Caransebeşului. Chiar dacă cu timpul s-ar mai descoperi şi alte documente referitoare la corespondenţa dintre Protopopiatul Mehadia şi Episcopia Caransebeşului, parohii şi alte instituţii ale vremii, cea mai mare parte a documentelor prezentate sunt inedite.
Cartea de faţă, constituie un material preţios şi util celor interesaţi de cunoaştere şi cercetare a vieţii bisericeşti cu toate implicaţiile ei în viaţa moral-religioasă, socială, politică, militară, economică şi culturală credincioşilor de pe fostul teritoriu al Protopopiatului Mehadiei.
Autorul
UZPR CARAS SEVERIN 