Prozator, dramaturg, publicist, traducător, editor, protopop. Pseudonime: Sorin, Radu Roman, I.T.Murgu, Socol Banc.
S-a născut în 12/ 24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiş. Aici și-a petrecut copilăria, perioadă pe care o va descrie în viitoarele sale scrieri. De asemenea, locul natal îl va descrie cu bune și rele, acest colț de țară fiindu-i adânc impregnat în suflet viitorului scriitor bănățean. A decedat la 27 noiembrie 1929 la Bocşa Montană, fiind înmormântat în cimitirul ortodox de aici.[1]
A urmat studii primare la Gătaia, gimnaziale și liceale la Timişoara (1892 – 1897), Becicherecul Mare (azi Zrenianin,Yugoslavia 1897 – 1898) şi Beiuş (1898-1900); Institutul Teologic din Caransebeş (1900 – 1903) şi Facultatea de Drept din Cernăuţi.
Mihail Gașpar a fost căsătorit cu Livia Blajovan şi au avut doi fii: Titus, militar de carieră şi Ionel, avocat.
După ce opt ani a fost diacon la Lugoj, Mihail Gașpar vine la Bocșa. În 19 martie 1911 sinodul protopopesc al Bocșei Montana îl alege cu toate voturile (81) protoprosbiter tractual. Episcopul dr. Miron Cristea al Caransebeșului îl hirotonește preot la 23 aprilie 1911, iar la 26 iunie este hirotesit protopop. Instalarea în scaun i-a făcut-o secretarul consistorial Cornel Corneanu. La eveniment au luat cuvântul dr. Valeriu Braniște, Aurel Oprea și Ștefan Jianu.[2]
Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, o faţă bisericească, ci a fost un mare patriot şi un activ om de cultură, scriitor şi publicist. Aici, la Bocșa, a fost vizitat de unii scriitori contemporani: Octavian Goga, Camil Petrescu, Em. Bucuța. Scriitorul Camil Petrescu, ajuns la Bocșa cu prilejul angrenării în alegerile parlamentare din cercul Oravița din aprilie 1921, face o scurtă caracterizare: „…Întrebăm pe „ober” care deodată a devenit extrem de prietenos, unde se întâlnesc intelectualii bocșeni și ne spune că alături este „cazina română”. Am vrea să întâlnim un prieten și colaborator al nostru, cunoscutul publicist bănățean, protopopul Mihail Gașpar. […] Dar iată pe protopop. Este unul dintre cei mai vioi intelectuali bănățeni, autor al mai multor romane și nuvele. E desigur cu mult mai bătrân decât arată…”[3]
O altă caracterizare ar fi cea a lui Lucian Costin „ Plin de sevă, cu o forță și perspicacitate vigilentă se ridică tocmai în acea epocă a luptelor noastre naționale, când Banatul avea absolută nevoie de cea mai puternică avantgardă de a salvgarda toate interesele în acele momente, când expansiunea imperialist a unei culture cotropitoare amenința Banatul.”[4]
Mihail Gașpar a debutat cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab în “Drapelul” din Lugoj în 1902, sub pseudonimul Sorin. A devenit colaborator apropiat al ziarului „Drapelul”. În vara anului 1905, împreună cu alţi colegi de redacţie, tipăreşte articole de fond, de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Diaconul Gaşpar este condamnat la închisoare pentru imprimarea a două articole: primul se intitulează Ne trebuiesc fapte şi este o istorie critică a poporului român în comparaţie cu gloria de odinioară a înaintaşilor; al doilea articol se numeşte Care era ţinta?, un comentariu asupra unui proiect de lege care îşi propunea maghiarizarea românilor prin limbă şi cultură. La proces Mihail Gaşpar îşi recunoaşte articolele, dar consideră că n-are nici o vină. Au mai fost condamnaţi: Cornel Jurca (8 luni) şi Ştefan Petrovici (6 luni). Mihail Gaşpar a primit 10 luni. [5]
Mihail Gaşpar a îndeplinit şi funcţia de secretar al „Reuniunii de cântări şi fond teatral” din Lugoj. A rămas un animator al mişcării teatrale din Banat, iar pe lângă traducerile importante din italiană, lasă în urmă o corespondenţă valoroasă: se păstrează corespondenţa purtată cu Zaharia Bârsan (1879 – 1948), scriitor şi actor român, director al Teatrului Naţional din Cluj (1919 – 1935), animator al mişcării teatrale din Transilvania[6] şi cu Nicolae Iorga (încă din 1904) ale cărui idei le propagă în Banat. Astfel, Mihail Gaşpar a devenit cel mai îndrăgit conferenţiar din Banat. La Lugoj era adesea invitatul seratelor literare ale tineretului, conferinţele sale alternând cu cele ale lui Valeriu Branişte.
Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului naţional, foloseşte alături de redacţia „Drapelului” şi amvonul bisericii, profitând de aceasta ca tribună de educaţie naţională şi de apărare a intereselor poporului prin predici cu un conţinut patriotic.
La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazele publicaţiei „Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa: „ I.C. Subsemnatul protoereu din Bocşa-Montană, Mihail Gaşpar, înfiinţez şi susţin sub răspunderea proprie la Bocşa-Montană o gazetă locală, săptămânală, de cuprins economic şi cultural lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-mă de orice certuri politice, naţionaliste şi confesionale, având în vedere numai cultivarea şi instruirea cercului meu de cititori, orientarea asupra intereselor bine pricepute economice şi culturale ale poporului şi dezvoltarea gustului de citit la popor, prin ştiri interesante şi instructive, precum şi articole informative scrise pe înţelesul poporului şi în limba bună românească, relative al chestiunile economice şi culturale de interes pentru popor şi ţară. În scopul sprijinirii şi răspândirii în cercuri cât mai largi a acestei gazete locale săptămânale în păturile poporului român Uzinele şi Domeniile Reşiţa se obligă … să-mi solvească de fiecare număr apărut al acestei gazete după mărimea ediţiei şi anume: la o ediţie până la 2500 de exemplare, câte 85 de bani de exemplar, iar de aici în sus 75 de bani de exemplar, lăsându-mi mie libera dispoziţie asupra repartizării acestor exemplare şi a condiţiilor întru care le plasez în mâna cititorilor.”[7]
Gazeta „Drum Nou” se ocupă de o gamă largă de probleme sociale şi culturale. În coloanele periodicului se găsesc noutăţi locale, comentarii la viaţa politică a ţării, probleme cultural-artistice şi mai ales creaţii literare semnate atât de autori bănăţeni, cât şi de colaboratori de prestigiu: Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimiu.[8]
După moartea scriitorului şi protopopului Mihail Gaşpar gazeta îşi sistează apariţia, ea reapărând la Oraviţa, între 1930 – 1933, sub conducerea lui Ilie Russmir cu menţiunea „Fondator Mihail Gaşpar”, precum şi la Craiova.[9]
Mihail Gaşpar a fost ales preşedinte al Reuniunii de Cântări din Bocşa Montană, înfiinţată încă din 1876 – aceasta purtându-i numele.
Deosebit de importantă este activitatea bisericească pe care a desfășurat-o Mihail Gașpar la Bocșa. În publicație insera eseuri religioase referitoare la istoria bisericească, actualitatea creștină și viața cotidiană. A luat parte activ la conducerea Episcopiei Caransebeșului fiind între anii 1912 – 1920 deputat sinodal.
N-a fost străin nici de evenimentele politice şi istorice ale vremii. La 1 Decembrie 1918 îl găsim prezent la actul unirii de la Alba Iulia, o călătorie cu peripeţii din cauza autorităţilor maghiare: alături de Vasile Grasu din Bocşa s-a deghizat ţigan. A fost delegat şi corespondent al ziarului „Drapelul”, pe care l-a şi condus ca redactor responsabil între 1919-1920. [10]
După divizarea administrativă a judeţului Caraş-Severin (începând cu 1 ianuarie 1926) a fost ales preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc şi deputat din partea formaţiunii între 1926-1929. La alegere a obţinut în Cameră 18400 voturi, iar în Senat 10217. Adunarea deputaţilor îi validează mandatul la 28 iulie 1927.
În Camera Deputaților a susținut cauza bisericii ortodoxe: „Nu se poate îngădui ca Biserica mea să fie expusă mereu la sguduiri. Mai sunt și alte biserici în această țară. Ați citit măcar un șir, ați auzit de un atac împotriva unui episcop sau superintendent de altă lege? De ce se preferă atacuri numai împotriva prelaților ortodocși?… Autoritatea Sf. Sinod trebuie să fie sfântă și nezdruncinată.”[11]
Mihail Gaşpar a fost un om avut. A deţinut bani şi teren agricol. La Bocşa Montană a fondat o Bancă de credit; în imediata vecinătate banca a construit o clădire pe care a preluat-o plătind ratele până la deces.
Pentru activitatea pe care a depus-o s-a bucurat de preţuire încă din timpul vieţii, fiind investit Comandor al ordinului Steaua României şi deţinător al Coroanei României.
Personalitatea lui Mihail Gașpar, cât și opera acestuia au fost evocate de-a lungul vremii prin studii, recenzii, articole. Dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra vieții și activității lui Mihail Gașpar sunt: Ion Breazu, Lucian Costin, Melentie Șora, Cornel Corneanu, I.D. Suciu, Petru Oallde, George C. Bogdan, Traian Liviu Birăescu, Marcu Bănescu, Vasile Petrica, Gheorghe Jurma, Valentin Bugariu sau bocșenii Carol Brindza, Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș și lista rămâne deschisă pentru a putea fi completată cu cei omiși.
Mihail Gașpar a rămas în istoria literaturii bănățene drept cel mai reprezentativ prozator bănățean din perioada interbelică. El a rămas în conștiința contemporanilor ca un scriitor complex, abordând atât proza, cât și poezia, dramaturgia, dar și un traducător foarte bun din limbile de circulație europeană, precum și ca jurnalist și scriitor de factură științifică.
Majoritatea operelor publicate prezintă viața satului bănățean de la sfârșitul sec. al XIX-lea, precum și glorioasa epocă a marelui voievod moldovean, Ștefan cel Mare și Sfânt. Talentul narativ este evidențiat mai ales în povestirile despre satul natal, cu acțiuni și localizare precisă în spațiul satului bănățean. Astfel că scrierile lui Mihail Gașpar abundă de regionalisme, de elemente lexicale bănățenești, uneori populare, cu toate acestea nu sunt greu de citit, sunt pe înțelesul cititorului. Mihail Gașpar își desfășoară activitatea scriitoricească în perioada de consolidare și generalizare a normelor limbii literare, fixate după reforma ortografică din 1923. Deși literatura bănățeană a fost percepută ca una dialectală, în general, prin numărul mare de neologisme (pentru acea vreme) din opera sa Mihail Gașpar contrazice această prejudecată. Aceste neologisme apar în vorbirea eroilor intelectuali sau în limbaje de specialitate: juridic , economic, militar etc.[12]
Mihail Gașpar este scriitorul bănățean care se exprimă în limba simplă a țăranului, dar și în limbajul erudit al avocatului, al dascălului, al omului politic, iar stilul său îl așează lângă scriitorii români erudiți, cultivați, cu un pronunțat caracter modern.
La numai 48 de ani Mihail Gașpar s-a stins din viață într-un sanatoriu din Timișoara, pe 27 noiembrie, suferind de diabet zaharat. Camera Deputaților îl omagiază în ședință extraordinară. Este înmormântat în cimitirul ortodox din Bocșa Montană, iar necrologul este rostit de preotul Petru Ieremia din Câlnic.
La moartea sa, în 1929, Ioachim Miloia, directorul Muzeului Bănățean, consemna în ”Analele Banatului”, revista de studii și cercetări din istoria și arta Banatului: ” În ziua de 27 noiembrie 1929 s’a stins din viață într’un sanatoriu din Timișoara protopopul Bocșei Dr. Mihail Gașpar. Prin moartea lui Banatul pierde pe unul dintre cei mai de seamă fii ai săi din generația de astăzi: mare român, bun patriot, orator distins, cărturar, ziarist și publicist cu vază.”[13]
După 88 de ani de la această însemnare, prozatorul bănățean Nicolae Danciu Petniceanu îi dedică un medalion protopopului Mihail Gașpar în volumul său ”Medalioanele Unirii”, volum care precede sărbătoarea Centenarului Marii Uniri (Timișoara: Mirton, 2017): ”Mihail Gașpar într-adevăr a fost Mihail Sadoveanu al Banatului prin talentul său literar și prin romanele sale editate cu temă istorică. De la Mihail Gașpar și până în prezent, Banatul n-a mai dat un scriitor istoric cu talentul său literar, cercetător și vizionar al temelor de inspirație folclorică. Aprecierea sa valorică a fost făcută în chip admirativ și public de profesorul Nicolae Iorga. Desigur, Mihail Gașpar a fost un ”semănătorist”, cum semănătorist a fost și savantul Iorga. Semănătoriștii au îndreptat ochii și inima cititorului român spre evocarea satului, spre dragostea nețărmurită față de România și de pământul ei.”
În 1943, în 27 iunie, la Bocşa Montană a avut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitorului realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaţia „Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial. [14]
„În cadrul unor mari și mișcătoare serbări a avut loc duminică dezvelirea bustului luptătorului național, scriitorul și ziaristul Mihail Gașpar. Solemnitatea a început cu adunarea generală a „Astrei Bănățene” care s-a ținut în apropierea bustului. La adunarea generală a luat cuvântul d. Sabin Evuțian, președintele acestei organizații, PSS Vasile Lăzărescu, canonicul dr. Nicolae Brânzeu de la Lugoj, d.prof. Victor Stanciu de la Facultatea de Științe, insp. Gr. Bugarin și ing. Cinghița de la U.D.R.; după aceea a urmat o ședință comemorativă în cadrul căreia d.dr. Cornel Corneanu de la Caransebeș, printr-o frumoasă și impresionantă cuvântare a evocat figura aceluia care a fost protopopul Mihail Gașpar”.
Impresionantă și demnă de menționat a fost prietenia scriitorului cu istoricul Nicolae Iorga. Savantul a străbătut țara de la un capăt la altul și Banatul de câteva ori. Sunt cunoscute notele sale de călătorie, volumele scrise, articole și studii publicate.
Istoricul literar Iorga a avut o excepțională intuiție a valorilor. Nu avea niciun fel de prejudecăți în cercetarea literaturii, astfel că a descoperit mulți scriitori de talent. Nici un alt istoric literar nu a scos la lumină, nu a promovat atâția scriitori, mai mari sau mai mărunți, din toate zonele țării, așa cum a făcut Nicolae Iorga. Fiecare colț de țară își are rolul său bine stabilit de Iorga în dezvoltarea fenomenului literar. Astfel că, Mihail Gașpar, unul dintre cei mai prețuiți scriitori ai Banatului, cel mai important prozator bănățean din prima jumătate a sec. XX, își găsește locul în Istoria literaturii românești contemporane a lui Iorga.
Mihail Gașpar și Nicolae Iorga s-au întâlnit în 1906 când scriitorul bănățean a vizitat „Expoziția”: „În 1906, când au venit la București românii din toate provinciile, la „Expoziție”, era firesc ca ardelenii, bănățenii și bucovinenii pe Nicolae Iorga să-l caute, cu dânsul să umble spre a cunoaște țara.”[15]
Din 1908 Mihail Gașpar ia parte la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, astfel că între cei doi se leagă o afectuoasă prietenie. Mărturie sunt câteva scrisori publicate de I.E. Torouțiu din care reiese sincera admirație și prețuirea reciprocă a celor doi oameni de cultură, dar și răsunetul cuvintelor lui Iorga în sufletul tuturor participanților ascultători: „… Am petrecut cele mai frumoase clipe ale vieții mele, cele mai adânci mulțămite pentru multele cunoștințe ce le-am adunat. Niciodată zilele de la Văleni nu se vor putea șterge din sufletul meu”(M. Gașpar)
Propagator în Banat al ideilor lui Iorga, Mihail Gașpar mărturisește într-una dintre scrisori: „ Și am început apostolatul ideilor prin acest Banat atât de frumos și atât de bântuit de patimi. Am început la Lugoj și am ajuns până la Oravița, unde am putut vorbi sub auspiciile Astrei despre acel curent nou care este menit a aduce o nouă viață ăn orașele obosite, care deschide noi cărări de fericire neamului nostru de pretutindeni.” [16]
Legăturile scriitorului bănățean cu acela căruia i se adresa cu „iubite maestre” au fost multiple și ele au înrâurit însăși formarea lui Mihail Gașpar ca militant în semnsul idealurilor de unitate națională.[17]
În scrierile lui Mihail Gașpar se simte influența lui Nicolae Iorga, aceasta clădindu-se pe două motive fundamentale: satul bănățean și istoria națională, relevând o anume tendință sămănătoristă.
Ca publicist, Mihail Gașpar popularizează studii istorice, cursuri ale lui Nicolae Iorga în presa bănățeană, inclusiv în gazeta „Drum Nou”. Câteva dintre narațiunile istorice ale lui Mihail Gașpar sunt publicate în „Neamul românesc literar” și în „Sămănătorul” (ambele conduse de Nicolae Iorga), iar în 1910, la tipografia „Datina românească” de la Vălenii de Munte, îi apare primul volum din romanul „Din vremuri de mărire”.
Păstrând proporțiile, putem spune că acțiunile patriotice și culturale desfășurate de cei doi propovăduitori au avut drept menire luminarea oamenilor de pretutindeni căci naționaliștii adevărați (înțelegând prin naționaliști – patrioți) sunt un număr de oameni cu înțelegere, conștiință, hărnicie și caracter, care-și dau seama că un neam e o ființă organică, un fapt viu al lumii, care poate să fie ori să nu fie, să se ivească sau să moară, dar nu se poate preface în altă făptură organică. Și, așa fiind, el nu e chemat la altceva decât la desăvârșirea ființei sale în folosul civilizației universale, care răspândește asupra oamenilor lumină și fericire…”[18]
În orașul Bocșa memoria importantului om de cultură Mihail Gașpar a rămas vie peste timp nu doar prin scrierile sale, prin bogata sa activitate, ci și prin casa impunătoare care încă există pe strada care astăzi îi poartă numele în Bocșa Montană. Din păcate, ea nu are statut de casă memorială, urmașii protopopului înstrăinând-o, însă, trecătorii prin acest orășel bănățean pot citi pe o placă omagială că „în această casă a trăit și muncit scriitorul, gazetarul și patriotul Mihail Gașpar, protopresbiter al Tractului Bocșei-montane în perioada 1911 – 1929.”
De-a lungul vremii instituţiile de cultură din Bocşa au organizat diverse manifestări culturale de omagiere a personalităţii lui Mihail Gaşpar, dar un eveniment deosebit de important rămâne cel din 2011, la împlinirea 130 de ani de la naşterea scriitorului şi protopopului când Biblioteca Orășenească propunea organizarea unui complex de manifestări culturale, precum şi confecţionarea şi amplasarea unei plăci comemorative pe casa în care a trăit şi muncit patriotul bocşean. Amplasarea unei plăci de marmoră, realizarea unei cărţi – Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa – şi existenţa unui DVD realizat de TVR Timişoara cu reportajul care redă evenimentul, rămân mărturii ale activităţii bibliotecii publice bocşene şi cinstirii unei mari personalităţi a locului.
Volume: Japonia, Lugoj: editura Carol Traunfellner, 1905; În vraja trecutului, Lugoj: Editura Coloman Nemeş, 1908; Date monografice referitoare la comuna Bocşa Montană, Caransebeş: Tipografia Diecezană, 1914; Blăstăm de mamă şi Domnişoara Marta, Arad: editura Librăriei Diecezane, 1916; Fata vornicului Oană, Bucureşti: Editura Naţională S. Ciornei, 1929; Fata vornicului Oană, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1974; Din vremuri de mărire, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1982; D-ale vieţii / Mihail Gaşpar; ediţie critică, tabel cronologic, studiu introductiv şi note de pr. dr. Valentin Bugariu, cu o Precuvântare de P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.- Timişoara: Eubeea, 2008.- 2vol.
Referinţe: Analele Banatului. Studii și cercetări din istoria și arta Banatului. Director Ioachim Miloia. Timișoara. Anul II. Iulie-decembrie. Fascicol 3, 1929; Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii/ dr. Aurel Cosma junior. Timişoara.1933; Presa şi viaţa literară în Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma. Reşiţa, 1978; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin./ Bitte Victoria, Chiş Tiberiu, Sârbu Nicolae. Reşiţa: Timpul, 1998; Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000; 50 de ani de bibliotecă publică la Bocşa 1953-2003/ Gabriela Tiperciuc. Reşiţa: Timpul, 2003; Oameni şi locuri din Bocşa./ Cireşan-Loga Iosif, Popovici Tiberiu. Reşiţa: TIM, 2005; Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monographic/ pr. dr. Valentin Bugariu; Precuvântare de G. I. Tohăneanu.- Timișoara: Eurostampa, 2007; Cărăşeni de neuitat II/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2009; Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa. Reşiţa. TIM. 2011; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; ediția a II-a, revizuită și adăugită, 2013; ediția a III-a, revizuită și adăugită, Timișoara: David Press Print, 2019; revista Bocşa culturală[19], Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30); Mihail Gașpar într-o triplă ipostază: scriitor, cleric si politician ( în completarea medalioanelor din ”Cărășeni de neuitat”, partea a II-a, p. 43 si partea a XXVI-a, p. 82)/ Vasile Petrica, Restituiri literare, Reșița: Banatul Montan, 2012 în: Cărășeni de neuitat XXIX/ Constantin C. Falcă. Timisoara: Eurostampa, 2016, p. 53 – 61; Mihail Gaspar – O sfântă pasiune pentru Stefan cel Mare si sfânt/ Mircea Șerbănescu. în: Cărășeni de neuitat, partea XXX-a/ Constantin C. Falcă. Timișoara: Eurostampa, 2016, p. 98 – 101; Enciclopedia Banatului. Literatura. Ediția a doua, revăzută și adăugită. Timișoara: David Press Print, 2016; Cărășeni de neuitat XXXII/ Constantin C. Falcă. Timisoara: Eurostampa, 2017; Mihail Gașpar – un corifeu al culturii bănățene/ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2016; Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018/ Nicolae Danciu Petniceanu. Timișoara: Mirton, 2017; Biserică și comunitate în Protopopiatul Bocșei 1892-1950/ Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș.- Timișoara: David Press Print, 2018; Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918/ Gabriela Șerban și Valentin Costea; prefață de Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018; Panorama presei din Caraș-Severin/ Gheorghe Jurma. Reșița: TIM, 2018; Nicolae Iorga și Banatul/ Gheorghe Jurma. Ediția a II-a revăzută și adăugită.- Reșița: TIM, 2020; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi. Vol. 1/Gabriela Șerban și Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2020 (Bocșa, istorie și cultură;53).
[1] Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Istorie şi artă bisericească/. Reşiţa: Timpul, 2000, p. 173-174;
[2] Dr. Cornel Corneanu. Mihail Gașpar (1881 – 1929) în: Revista Banatului. Anul IX, Timișoara, nr. 7-9/ 1943, p. 1-20.
[3] Camil Petrescu. Trei primăveri. Ediție alcătuită de Simion Dima.- Timișoara: Facla, 1975, p. 152.
[4] Lucian Costin. Scriitorul bănățean Mihail Gașpar. Craiova: Tipografia „Speranța”, s.a. p. 5-6.
[5] dr. Aurel Cosma junior. Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii. Timişoara: Tipografia „Unirea Română”,1933. P. 87-89 și Mihail Gașpar. Cum am intrat în temniță. Amintiri din viața de gazetar în „Răsunetul”.București, 1918, nr. 5, p.3.
[6] Ioan Stratan. Dor de frați. Epistolar lugojan. Timișoara: Facla, 1977, p. 48.
[7] Apud. Radu Flora, Virgil Vintilescu. Documente literare, vol. I, p. 300-301.
[8] http://banatica.ro/media/b19/ramg.pdf
[9] https://biblacad.ro/bnr/pprpag_search.php?vidT=3&&nr=3&&idpub=03_0983a&&titlu=Drum nou&&loc=Bocşa Montană &&search=a
[10] http://www.bcut.ro/dyn_img/Analele%20Banatului%20Arheologie-Istorie/Analele%20Banatului%20XVI%202008/3_3_ardelean.pdf
[11] Mihail Gașpar. Atacuri vehemente îm: „Drum Nou” 1928, nr. 28, apud. I.D. Suciu Literatura bănățeană de la început până la Unire 1582-1918. Timișoara: Editura Regionalei Bănățene „Astra”, 1949. p. 241-251.
[12] Pr. dr. Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic. Timișoara: Eurostampa, 2007.
[13] Analele Banatului. Timișoara. anul II, iulie-decembrie, 1929, fascicol 3, p. 102.
[14] Apud Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic.Timișoara: Eurostampa, 2007, p. 97. Redacția. Serbările culturale la Bocșa-Montană, în: „Cuvântul satelor”, Șoșdea, 1943, nr. 26, p. 6.
[15] Barbu Theodorescu. Nicolae Iorga. București: Editura tineretului, 1968 (Oameni de seamă).
[16] I.E. Torouțiu. Studii și documente literare. VII. București, 1939;
[17] Alexandru Bârsescu. Nicolae Iorga călător în Banat în: Banatica I, Reșița, 1971.
[18] N. Iorga. Pe ce se poate sprijini un popor. Vălenii de Munte, 1910.
[19] Gabriela Șerban. Bibliografia revistei „Bocşa culturală”. 2000-2009.- Reşiţa. TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); 2009 – 2013.- Reşiţa. TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); 2014 – 2018.- Reşiţa. TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură);
UZPR CARAS SEVERIN 