IOAN TALPEȘ * ÎNTR-UN SPIRIT DE CURAJ*

În adierea unui vânt jucăuș, un vânt cu miros de Cerna și ochi de floare de tei, am simțit spiritul curajului, pur și simplu, era lângă mine și îmi vorbea, iar eu îi sorbeam orice cuvânt, pentru că de mic copil am fost impresionată de evoluția, învățăturile și sfaturile acestui om pe nume Ioan Talpeș, un român care  a trecut prin viață cu multă demnitate, dar și multă învățătură, un om care astăzi poate să dea sfaturi oamenilor, să ofere idei multora, pentru a avea un mers bun și liniștit în viață. Un adevărat istoric, spun adevărat pentru că acest om minunat este prin excelență unul din cei mai buni și cunoscuți istorici români, învățat, cu educație primită de la părinți, de la bunicii lui din comuna în care s-a născut pe nume Topleț. În această comună au trăit oameni simpli, dar harnici, cinstiți și inteligenți, cu credință în suflet și iubire în inimă, țărani sau muncitori, unii cu școală, mulți fără școală, dar cu respect și iubire pentru pământul strămoșesc, pentru rădăcinile neamului nostru. Iată că  aceste calități, născute din suflete sincere și puternice, și-au făcut loc în sufletul omului Ioan Talpeș, care a văzut lumina zilei la data de 24 august 1944, în comuna Topleț (județul Caraș-Severin).

E adevărat că și-au pus amprenta în anii copilăriei sale minunata natură, dealurile, luncile, câmpiile, apele, pădurile, floarea de liliac de pe Iorgovan, izvoarele cu apă dulce și curată, iar mintea sa limpede și sănătatea au fost hrănite din mâncarea sănătoasă din acele vremuri considerate de mine cele mai pure. Istoricul Ioan Talpeș a înțeles de mic copil pe ce drumuri trebuie să pășească, și într-adevăr visul său a fost împlinit, însă cu multă muncă, învățătură, speranță și iubire față de cei din jur, mai ales față de oamenii care l-au crescut.

Cum locul copilăriei te strigă mereu oriunde ai pleca în lumea aceasta mare, istoricul, generalul, politicianul,scriitorul Ioan Talpeș se regăsește de multe ori, în liniște și pace, în curtea casei din Topleț, lângă smochinul vorbitor ce îl așteaptă cuminte, ca un copil, să-i culeagă roadele…un dar de la Dumnezeu.

O femeie inteligentă, dar și frumoasă, doamna Zoe, a ținut pasul cu onorabilul domn, politicianul Ioan Talpeș, mai mult de atât cred și sunt convinsă că doamna este mâna de fier din spatele generalului. Înțeleaptă, calmă, cu frumusețe interioară, dar și exterioară, această doamnă m-a impresionat prin eleganța, decența și finețea cu care trăiește și dăruiește.

Sunt multe de spus despre acest istoric, despre cărțile sale pe care le-am citit cu interes și uimire și din care pot spune că adevărat am învățat lucruri care îmi sunt necesare în multe momente ale vieții și care mă ajută să îmi refac gândirea atunci când am nevoie.

Ioan Talpeș a absolvit Liceul Traian Lalescu din Orșova, apoi a urmat Facultatea de Istorie din Cluj, ultimul an fiind făcut la București, astfel că în 1970 a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității București.


Vezi: Ioan Talpeș – Wikipedia

Cugetările, reflecțiile, abordarea prezentului prin racordare la trecut, subtilitățile puse în fața noastră, chiar în paginile cărților BREVIAR LAIC, m-au făcut să folosesc foarte multe gânduri scrise transformându-le în citate, folositoare astăzi pentru mulți români și nu numai.

Forma sub care se adresează cititorul este foarte concentrată, am simțit de multe ori că am parte de morală, alteori de manifest, îmi vorbește despre manipulare, dar și despre speranță, despre trăire și iubire de neam, ideea este că în toate aceste gânduri vii, cum îmi place să le spun, există un curaj, de aceea am spus că stând față în față cu acest personaj foarte interesant, am intrat în lumea celor neînfricați. Este foarte ciudat momentul când asculți un om cu bagaje pline de istorie, realitate și duritate chiar, într-un trecut, prezent și viitor pe care nu le-ai înțeles pe deplin, dar care astăzi ți se prezintă atât de limpede, de multe ori ireal sau poate chiar ai știut unele etape ale istoriei, dar nu ai crezut sau nu ai fost interesat atunci. Toate au un sens și nimic nu este întâmplător, important este să îmi felicit prezentul că mi-a făcut cadou cea mai importantă lecție de istorie în care adevărul, dreptatea, importanța unor gânduri, sunt benefice pentru modul meu de supraviețuire, spun acest lucru pentru că citind din toate Breviar laic am constatat că totul este atât de limpede, trebuie doar să intri în miezul gândurilor- cuvinte- din paginile cărților și înțelegi tot ce se petrece în viața noastră, în țara noastră, în întreaga lume. Dar aceste trimiteri și abordări scrise de un om care privește perspectiva abordând-o prin prisma retrospectivei sunt născute din știință, mult studiu, întrebări și răspunsuri, iar cel mai important pot spune că din mult curaj. Nu poți să nu te încarci cu sentimente de toate felurile, când vezi și auzi cum sună realitatea, o atingi, îi spui: ”Bine ai venit!”, apoi intri din nou în lumea ta mai luminată astăzi față de ieri. Citind cărțile scrise de domnul Talpeș am avut mereu senzația că mă trimite în antichitate pentru a putea să trăiesc mai liniștită în prezentul globalizat, am trecut printr-un deja-vu ce mi-a dat de multe ori stare de amuzament, câteodată tristețe, de multe ori normalitate, din când în când frică, pentru că nu poți să nu te întrebi oare ce urmează? De ce suntem așa cum suntem? De ce nu am putea să fim altfel?

Dar timpul le va rezolva pe toate, într-o bună zi o să înțelegem ”materia de reprezentare a calificării pe care viața ne-a dat-o” așa cum a spus în cadrul unui eveniment cultural istoricul Ioan Talpeș.

Maria ROGOBETE/UZPR

Românii vor trebui- o dată și o dată- să-și precizeze ce se doresc a fi: neam; populație; popor; nație;

Națiune nu poți fi fără propria țară.

Popor poți rămâne, în administrarea și guvernarea altora.

Populație poți redeveni și prin transhumanță vei hălădui.

***

Prea multă vorbărie omoară orice idee; doar…și abia gândul mai provoacă Cuvântul.

***

Toți trăim cu iluzia că există oameni, lucruri, valori care ne aparțin. Indiferent de natura și legalitățile ce ne conferă „drepturile” de proprietate, nu ne aflăm decât în jocul unor iluzii, ca toate senzațiile și sentimentele cu care viața, în starea ei primordială, ne gratulează părelnic.

Suntem expresia inconștientă a condiției legii lui Lavoisier, aflați în tentația unei perpetuări posibile doar prin Spirit și Cuvânt.”

 ( Ioan TALPEȘ )

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.